Cupluri plictisitoare
Posted by in Despre neam si taraM-am uitat aseară la filmul „4 nunţi şi o înmormântare”. Deşi îl mai văzusem de vreo două ori acum mi-a atras atenţia o secvenţă în care un grup de prieteni discutau la o nuntă despre căsătorie. Unul a spus: „Ştiţi de ce se căsătoresc cuplurile? Pentru că cei doi nu mai au ce comunica, iar cand fac nunta au din nou un subiect de discuţie pentru toată viaţa care le-a mai rămas.” Desigur nu am reprodus cu exactitate replica, însă cam aşa a învârtit vorbele.
Mă plictisesc în compania unor cupluri care abia au ce discuta între ei. Ele de obicei încearcă să intre în discuţie şi mai scot câte un zâmbet plictisit, iar ei aşteaptă un moment în care să se discute eventual despre job, facultate, sport sau maşini ca să scoată două vorbe şi acelea cu o seriozitate profundă sau cu un umor de proastă calitate. Sunt perechi care caută să se certe din toate nimicurile doar pentru a ieşi din monotonie, doar pentru a comunica unul cu celălalt în afară de „ce mâncăm în seara asta?”. Sunt perechi care fie au amandoi capetele goale şi sunt fericiţi că au lângă cine sta seara pe canapea la televizor, fie sunt împreună pentru că nu suportă să stea singuri şi crapă de invidie când au toţi poze pe messenger cu iubita sau iubitul sau fie stau împreună pentru că sunt de ani de zile, se ceartă zilnic, se bârfesc pe la prieteni, se înjură pe stradă, dar rămân împreună pentru că le este frică de schimbare. Desigur or fi mai multe tipuri de cupluri dezgustătoare, dar poate nu am avut „minunata” şansă de a le cunoaşte.
Şi îi vezi că fac şi nunta. Cu alai mare: rude apropiate, prieteni, rude pe care le-au văzut de două ori în viaţă, dar sunt verişorii de gradul doi ai bunicii şi este „obligaţie”. După ce comentează nunta, apoi vorbesc despre poze, iar după un an de epuizat neuronii pe nuntă, toarnă şi copilul. Să le ajungă discuţiile despre acesta până când se va muta şi el la casa lui, dar oricum până atunci însurăţeii vor fi schimbat câteva amante sau amanţi.
Eu vă doresc să nu staţi la masă vreodata cu “dublu” plictisitori. Îmi place să cred că cititorii mei sunt oameni care vor mai mult de la ei, de la viaţă şi de la relaţiile pe care le au.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.
Ai facut o scurta si eficienta clasificare a majoritatii relatiilor care exista acuma intre un EL si o EA. Depinde foarte mult si de ce vrem noi ca persoane de la noi insine. Nu stiu cum or fi ceilalti cititori ai tai, dar eu, care “ascult vorba corinei”
) , de o zi, cred ca stiu ce vreau de la viata si etc.BR/BR/P.S. Sa stii ca tot mai astept raspuns la mailul ce ti l-am trimis astazi 
.
buna asta cu casatoria pt a avea tot restu’ vietii despre ce vb. Nu m am gandit niciodata asa!:)))
Nu foarte la subiect, dar tot din seria replicilor destepte din filme:BR/- It costs more to get someone born than to get someone killed!BR/- Well, that’s because it takes longer.BR/E din Baby Mama – o comedia reusita pe alocuri.
citind ceea ce ai scris tu aici, mi-ai făcut să-mi aduc aminte de o întâmplare relativ ciudată din vara asta. Am cunoscut pe cineva care arăta bine şi care era de treabă. Am zis să mergem mai departe şi am ajuns, în câteva ore, la a sta unu’ lângă altu’ fără a avea ceva de discutat. Chestia e că toată treaba n-a fost de moment
) pur şi simplu, tipa e o “conversation killer” de prima clasă!
@ Alex: Si mai ales depinde de limitele noastre.BR/@Ioana: Nici eu noroc cu filmul:PBR/@Paula: Super:)))))))))BR/@Gabi: Din experiente inveti
Nunta este prima forma de investitie bancara: te duci toata viata la nunti, depui cate un cadou la fiecare si, la un moment dat, it’s time to collect, baby.
De asta se omoara toti cu “obligatiile” and shit.BR/Apropo, nasoale cupluri cunosti.
Cora, 90% din cupluri sunt cele pe care le-ai descris tu.
@Cata: Te duci la nunti ca sa vina si ei la tine :-J. Nu mai pot eu…BR/@Ioan: Eu fac parte din cei 10 % ramasi
)
da, mai Cora, dar de cat timp suneteti voi impreuna? pe masura zboara anii, conversatia dintre cei doi iubiti poate sa treaca prin momente mai putin faste.
Sunt cupluri care sunt de o luna si deja isi spun ‘te iubesc’ dar abia comunica. Si nu ma refer la comunicare de genul “Si ce mai zici?”BR/Noi suntem de 7 luni si jumatate impreuna, dar nu asta e ideea. Pe masura ce zboara anii te maturizezi, treci prin si mai multe experiente, cu un pic de lumina in creieri gasesti sa te bucuri de viata etc.iar toate astea ar fi degeaba daca nu le-ai impartasi cu cineva. Deci cine vrea mai multe de la el, vrea si de la cel de langa el si de la relatia lor.
Mie mi s-a întâmplat asta şi la o primă întâlnire,prin liceu…să trag de conversaţie, să observ că nu am cu cine şi să-mi savurez cafeaua/mâncarea în linişte totală. Şi nu aş putea să am o astfel de persoană lângă mine. Cu atât mai mult cu cât conversaţia a devenit un mod de viaţă pentru mine
). Sunt mulţumită însă că de vreun an şi 3 luni fac şi eu parte din cei 10%. 
este tare aiurea cand mergi pe strada si vezi: un el si o ea…se tin de mana si se uita in parti total opuse.ca si cum ar fi epuizat toate subiectele posibile.este penal sa ajungi intr-un asemenea stadiu al relatiei…chiar sa nu mai ai ce discuta cu omul ala?sunteti chiar atat de straini in cuvinte?BR/mai bine stau singura decat sa ajung in relatia aia in care niciunul nu mai are ce sa spuna…”a secat fantana” de idei?!
Daca nu iti alimentezi mintea, normal ca ajunge o fantana seaca
)
fantana seaca:)))
Well draga Corina, daca 90% din cuplurile alea nu mai au ce discuta, ma tem ca mai devreme sau mai tarziu fiecare dintre noi, va trece pe acolo cu relatia curenta sau alta…This convertation killer cum zicea cineva mai sus, trebuie sa aiba un motiv.Daca unul din ei se uita la celalalt ca si cum l-ar ucide instantaneu sau mai rau se uita in alta directie, toata treaba asta trebuie sa aiba un fundament, o problema. ARE WE AT THE END OF IMAGINATION?;(BR/Daca consideram cuplurile astea asa de boring, dupa cum spui tu, nu ii ajutam prea mult daca ii ignoram, din contra cred ca le ucidem viatza sociala.BR/BR/It´s bad, but… as vrea sa iti dai cu parerea, de exemplu si la o solutie, daca tot ii criticam, pe astia mai “asociali”:))).
As vrea sa gasesc o solutie… dar nu sunt consilier pe probleme de acest gen. Poate daca as fi fost la psihologie… Nu stiu ce sa zic. Nici mie nu imi place sa dau cu piatra fara a propune o solutie, dar uneori critica primita este ca o palma de trezire.
De ce trebuie mereu sa spunem ceva,sa vorbim,sa comunicam?E o forma de divertisment,incercam sa scapam de noi.Mi se pare ideal sa comunic cu prietena mea fara sa uzez de cuvinte.Nu e vorba de acel romantism patetic ce ramane extaziat in fata unui apus.Doar ca poti admira vitrinele de pe Magheru.”Daca un copac tace,asta nu inseamna ca nu gandeste.”eu ma sitm copac.BR/BR/scoate si tu verificarea cuvintelor,e pentru retarzi.ms
Eu ma simt om.