Cum se câştigă alegerile în era digitală? În România nu se câştigă. În SUA da.br /br /Phil Noble, implicat în campania lui Barack Obama ca şi voluntar a demonstrat cum se poate în Statele Unite, iar specialiştii noştri în comunicare ne-au argumentat cum nu se poate în România. Sau cel puţin asta au încercat. Primul mesaj pus pe site-ul candidatului a fost „You own this campaign”. Campania s-a axat pe mai multe planuri, printre care şi acela de a-l face pe om să creadă că deţine controlul asupra deciziilor sale şi că rezultatul final va fi datorat alegerii sale. El va fi acela care a pus umărul la viitorul Statelor Unite ale Americii şi nu politicianul. Mesaje precum „I’m asking you to believe” întăresc această idee de a avea soarta politicianului în mâini şi numai tu ai puterea de a-i da o şansă acestuia. S-au vândut pe Internet tricouri cu chipul lui Obama şi s-au organizat concursuri pentru a se strânge donaţii. Cetăţenii care donau 250$ pentru campanie erau trecuţi pe o listă, iar la final 5 dintre aceşti oameni câştigă o cină alături de Barack Obama. Ce vreau să reţineţi aici este că nu le-au oferit oamenilor mici şi bere, fasole şi ciorbă cum se obişnuieşte la noi, ci i-au manipulat ieftin şi eficient. br /br /Adriana Săftoiu a spus că „politicienii noştri folosesc cele mai cinice metode pentru a convinge electoratul” şi că „la noi banii votează, nu informaţia”. Ei bine cum îţi educi electoratul aşa îl ai. A adăugat bine că în România „era digitală se câştigă cu sacoşa”, dar mi-ar fi plăcut să aud şi nişte soluţii pentru ca situaţia să se schimbe. Spunem că ţăranul nostru cu mită e câştigat, dar sincer o sacoşă de făină şi o sticlă de ulei pe care le primeşte în campanii nu-i ajung pentru patru ani trăiţi din nou în sărăcie. Aşa că ar face bine doamna Săftoiu să nu se coboare la pomeni electorale, ci să găsească altă cale de a-şi aduna voturi căci vorba aceea… minunate sunt căile PR-ului. br /br /Dumitru Borţun a spus că „nu poţi crea vectori de presiune prin Internet” şi că „nu poţi mobiliza publicul să meargă la vot prin comunicarea online”. Singurul impediment ar fi că nu tot poporul are Internet, dar altfel nu ar trebui să existe „NU POT”. Dacă nu prin donaţii precum la americani, atunci prin alte moduri. br /br /Bogdan Naumovici a întors un pic (mai mult) roata discuţiei. Cei care au Internet sunt tineri şi oameni de vârsta a doua. Majoritatea votanţilor sunt pensionari. Ceva nu se leagă între „era digitală” şi votanţi. Politicienii nu sunt interesaţi să atragă publicul tânăr pentru că asta ar aduce o schimbare la nivelul ţării, adică exact ceea ce „mai marii” nu îşi doresc. Cinci milioane şi ceva de oameni din România au Internet. Punem că din aceştia, 4 milioane au drept de vot (deşi dacă puştiul are Internet, au şi părinţii dar în fine). Sunt de neglijat 4 milioane de alegători? Sunt de neglijat se pare… br /br /L-am întrebat în cadrul conferinţei pe Mircea Geoană dacă pe viitor va investi resurse tot în pomeni electorale sau va investi în comunicarea online, pentru că eu ca şi studentă prefer să citesc blogul unui politician decât să ma duc la mici şi bere în parc la Izvor. Mi-a zis că el nu face pomeni electorale (chiar credea că înghite careva gogoaşa) continuând cu un discurs despre convingerile sale legate de viitorul ţării, evident nerăspunzând absolut deloc la întrebare. În sală oamenii râdeau pe sub mustăţi cum la o simplă întrebare nu a putut da un răspuns şi a crezut că ne ia de proşti pe toţi (ţin să precizez că în sală erau 90% oameni care au studiat/studiază comunicarea) spunând ca papagalul fraze scrise de consilierul său probabil. br /Organizarea a fost de nota 10. Aş mai fi comentat momente ale discuţiilor, dar risc să vă pierd pe parcursul lecturii. La noi nu se câştigă alegerile folosindu-ne şi de Internet pentru că nu se vrea. Nu vorbesc de campaniile în mediul rural. Presimt că ne mai trebuie încă 4 ani pentru a se mai duce din nesimţirea campaniilor de acum. Intelectualul nu are ce face cu pomenile politicianului. Nişte pensii mărite în prag electoral, dar care se vor pierde în scumpirile la gaze, curent şi alimente sunt nimic pe doi. Şi ca bonus de informaţii vă zic că bunica mea din sectorul 5 a primit telefon mobil de la Vanghelie în campania pentru primăriile de sector, l-a pus într-un sertar la zăcut şi a votat cu Sebastian Bodu. În scurt timp pierdeţi şi pensionarii… br /br /(Postul de mai sus conţine un comentariu subiectiv al conferinţei „Politica 2.0. Cum se câştigă alegerile în era digitală” )