M-am întâlnit întâmplător zilele trecute cu o fostă amică din copilărie. Acum ştie secretul, dar nu vrea să vorbească despre el: este orfană.
Prin tinereţile lor, părinţii mei erau buni prieteni cu părinţii ei. Ştiau de prima zi în care o aduseseră de la orfelinat, încă în scutece şi cu bube pe faţă. Timpul a trecut şi la un moment dat, când aveam până în 10 ani oricum, mama mi-a spus într-o discuţie că Simona este înfiată. Ai mei nu prea aveau secrete faţă de mine pentru că am fost un copil destul de matur zic eu. Am păstrat ceea ce aflasem însă mereu mă gândeam la ce s-ar întâmpla dacă cea mică ar şti.
Nu toţi copiii abandonaţi au şansa de a fi adoptaţi de mici. Am fost prin decembrie anul trecut la o casă de copii de prin Rahova şi am stat de vorbă cu doi psihologi care lucrau acolo. Spuneau că în România termenul propriu-zis de „abandon maternal” nu mai există teoretic. Părinţii îşi pot lăsa copiii la cămin, îi pot vizita oricând, fără a renunţa definitiv la ei. Şi acum vă daţi voi seama câţi dintre aceşti părinţi îşi mai iau înapoi copiii acasă pentru a-i creşte? Nu se înghesuie să îi ia, dar nici să renunţe la ei. Deci, ţinând cont de context este din ce în ce mai greu pentru o familie care nu poate avea copii să înfieze unul. Pe de altă parte, unui adolescent de 18 ani, crescut la cămin, îi este dificil să se integreze în societate, aşa că este foarte probabil să ajungă un delincvent.
Dar problema este pusă alături de altele pe o lungă listă. Nu ştiu eu ce programe s-au pus în aplicare până acum, dar parcă din ce în ce mai puţină atenţie le este acordată copiilor. Nu văd să li se facă adolescenţilor educaţie sexuală şi nici să se ia măsuri privind integrarea rromilor în societate pentru că majoritatea copiilor abandonaţi la cămin aparţin acestei etnii. Poate nu este o criză socială, dar suntem de căruţă şi cu aceasta. Parcă îmi amintesc totuşi că prin şcoala generală veniseră de la Always pentru a ne da nişte broşuri despre BTS şi metode de contracepţie. Dacă în mediul urban se întâmplă numai atât, nu mai are rost să mă întreb ce-o mai fi şi prin mediul rural…
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.
n-am înţeles exact: tu de fapt eşti pro sau contra adopţiilor? că am observat un ton oarecum critic atunci când ai adus în discuţie faptul că nu există „abandon maternal”.
Sunt pro adoptii, insa mi se pare ca legal este din ce in ce mai greu sa faci acest lucru.
Viata acestor copii depinde de o lege care , sa-mi fie cu iertare , pute.S-au poate sistemul de protectie a copilului este fff deficitar si cu personal dezinteresat in anumite judete.Sunt constienta ca acesti copii exista.Mai stiu ca mama este cea care ar trebui sa-l creasca,Insa daca nu se poate de ce o obliga statul ca dupa cativa ani sa-i vezi copilul transformat in cersetor , infractor etc.Iar EU , care imi doresc sa adopt un sufletel mic, sa-i ofer toata dragostea si starea materiala necesara , astept de aproape un an un copil , sau cel putin un telefon de la directie sa stiu cam cum sta treaba cu dosrul meu,NIMIC din pacate.Sa indraznesti sa mergi sa ceri explicatii , zadarnic , deoarece esti luat in ochi rai.Sa imi caut eu bebele , e incalcare a legii , atunci unde sa ma duc?Familiile care au atestat sunt parca niste paria societatii, insa nu pune nimeni amprenta pe asteptarile lor , pe visele care se naruie odata cu trecerea timpului.sa nu zica numeni ca nu sunt copii , ca este o minciuna.Dar poate e mai lejer sa stai in birou , sa plasezi copilul la maternali si sa astepti ca ziua de lucru sa se incheie,Ca de….sunt functionari publici.As avea multe de spus dar vorbele mele sunt suflate de vantul nepasarii si nimeni nu aude strigatul parintilor care vor sa adopte un copil , pe cheltuiala lor si nu pe banii statului.
Legea 272/2004, este legea care protejeaza drepturile si interesele copiilor din Romania, si este o lege buna, bineinteles ca se mai pot corecta anumite lucruri insa pentru voi cei care nu ati trait intr-un sistem de protectie al copilului cum sunt centrele de plasament(Case de Copii) sau alte astfel de forme, nu puteti sa o intelegeti si sa vedeti ca nu legea e ce gresita ci aplicarea ei, Iar la centru, la nivelul Autoritatii Nationale pentru Protectia Copiilor se munceste, problema e ca in unele judete ale tarii in scaunul Directiilor de Protectie Sociala sunt infipti niste rechini care nu au intereseul sa schimbe ceva, fiind sustinuti politic nimeni nu poate face aproape nimic.BR/BR/Adoptia este o solutie extrema de rezolvare a unui caz, acel copil trebuie sa fie abandonat, sau sa primeasca acordul parintilor pentru a fi trimis spre adoptie, iar cazurile de abandon “total” din pacate de cele mai multe ori este foarte tragic si se intampla sa vadem la stirile de la ora 17 cum un caine il descopera intr-un tomberon.BR/BR/Faptul ca dvs doriti sa adoptati un copil, este laudabil, putini sunt cei care au puterea sa creasca copilul altuia, insa cred ca ar trebui sa va ganditi ca nu sunt atatia copii abandonati pentru cate cereri exista, si nu sunteti singura care doreste acest lucru.