Trezirea pentru Olimpiadele Comunicarii

Anul trecut, pe vremea asta, lucram cu prietenii la conceperea unei campanii de relatii publice de stimulare a angajaţilor şi managerilor din companii sa recicleze . Eram în focuri pentru că peste o săptămână trebuia să trimitem „minunea” noastră pentru a participa la preselecţiile Olimpiadelor Comunicării. Nu pot să uit cât de convinşi eram că vom ajunge în finală şi cât de dezamăgiţi am fost că aşteptările noastre nu au coincis cu rezultatele… Am fost cinci studenţi în anul 1 la Comunicare şi Relaţii Publice care abia ştiau ceva pe lângă teoria de la facultate.

Am spus apoi că vreau să îmi iau revanşa, aşa că în ianuarie deja stabilisem echipa cu gândul să particip la proba de Comunicare Politică. Dar întâmplarea a făcut să mă implic în organizarea Olimpiadelor… Nu voi participa, dar voi şti că am contribuit atât cât am putut la încă o ediţie. Nu vă spun să participaţi, ci să profitaţi… Să profitaţi că puteţi fi ascultaţi, că puteţi arăta ce ştiţi, dar şi ce nu ştiţi, că puteţi la urma urmei să învăţaţi singuri şi să fiţi evaluaţi pe ce aţi gândit, nu pe ce propoziţii scoase din cărţi aţi turnat pe foaie precum la examene.

Nu o spun doar eu, o spun şi cei de aici. Iar dacă nu eşti în temă cu subiectul, ia-ţi cinci minute pauză şi aruncă o privire la detaliile despre concurs.

Ce zici? Îţi încordezi „muşchii” pentru Olimpiadele Comunicării?