Cum am început Preselecţiile la Olimpiadele Comunicarii? Colegul meu Dan conducea fără carnet, eu eram pe locul din dreapta cu un termos de cafea in braţe şi vorbeam la telefon cu participanţii pentru a-i ghida către locul unde aveau să se petreacă Preselecţiile. La o frână „delicată”, termosul a alunecat, eu nu eram atentă şi m-am ales cu o pată mare de cafea pe cămaşa mea albă. M-am agitat pe tema asta vreo două ore şi m-am calmat. Sunt multe întâmplări care s-au petrecut în spate, dar poate cu altă ocazie vă voi povesti mai multe.Acum vin de la birou după ce am încheiat prima zi de Briefing-uri şi Tutoriate şi am reuşit să ajung acasă mai repejor.
Aş fi vorbit mult mai multe cu voi, participanţii, insă timpul vostru pentru preselecţii a fost mai scurt decât al meu. Vă vedeam cum plecaţi pe rând, spre interviu, siguri pe voi, ştiind că seara numai câtorva le voi putea da mailul cu felicitări pentru calificare. Pentru toţi există şanse în viaţă, trebuie doar să ne croim un drum către ele
Astăzi am realizat că am început facultatea de o săptămână şi ceva. Deşi abia am mai vorbit cu prietenii din facultate, mulţi dintre ei mi-au făcut câteva vizite la Conferinţe. Nici nu mai ştiu ce am vorbit cu ei pentru că în timp ce le spuneam diverse, mă gândeam dacă s-a făcut aglomeraţie la intrare, dacă mai vine lume multă, dacă se începe Conferinţa în 5 minute, pe cine să rog să mă ajute cu ceva anume ş.a. Şi nici acum nu îmi vine să cred că am reuşit să facem faţă cu brio tuturor challenge-urilor…
Vă voi pune cât de curând pozele de la Preselecţii. Acum mă duc să mă odihnesc pentru că peste 8 ore încep Briefing-urile şi Tutoriatele pentru Comuncare Instituţională şi Comunicare Politică.
p.s: Mi-am făcut mai demult cont pe Twitter şi acum am început să îl folosesc. Ne citim şi acolo.
Daca iti place blogul, n-ai nimic de pierdut daca te abonezi. Just click here!!
April 29th, 2009
Cora






No worries, Cora! Pata de cafea nu era “observabila” (eu nu o tin minte)
Hei Cora…incerc sa dau de tine
br /Alex
@Alexandra: Mi-am pus o esarfa mare la gat ca sa o ascund
br /br /@Alex: Aseara a fost prima zi dupa o saptamana in care am intrat cateva minute pe messenger. Abia in weekend termin cu un val de agitatie si pot avea timp. Iti scriu un mai mai incolo, acum sunt la un eveniment.
simpatica faza cu cafeaua pe camasa ta alba. ai mascat-o repede c-o esarfa tare draguta. in ceea ce priveste organizarea, avand in vedere ca sunt si eu pe acolo, eram sigur ca totul va iesi bine si nu vor exista probleme.
br /ramane sa ne vedem la finale sa admiram campaniile concurentilor si apoi sa petrecem la festivitate si la partyul de dupa. br /si nu uita: orice nevoie de ajutor ai, oricand, da un semn si voi fi acolo.
twitter?br /e clar… n-o să mai scrii prea curând pe blog
)
cred ca era foarte ok cafeaua aia:Pbr /Oricum, mereu e loc si pentru blogspot. nimeni nu pleaca:)…
@Gabi: Baaaa scriu
. Timp sa am. Aici e blogul meu, nu pe Twitterbr /br /@Dragos: Nu-mi abandonez “caminul”
Cora:br /br /Piano, piano…br /br /Petir à petit fait l’oiseau son nid…br /br /Parabéns, este blog é classe pura e personalidade!
trece repede timpul, corinobr /br /mi-am schimbat numarul anul trecut!br /br /vroiai sa-mi aduci ceva anume la cunostinta, sau doar sa mai stam de povesti?
Ei uite ca aproape se face luna. Dormi de-atunci, asa ai iesit de extenuata, sau care-i explicatia ?
“La o frână „delicată”, termosul a alunecat, eu nu eram atentă şi m-am ales cu o pată mare de cafea pe cămaşa mea albă.”br /br /Butterfly effect, totul a inceput cand ti-ai tras camasa alba pe tine.