Vorba Corinei

Încerc de câteva zile să mă pun la curent cu ştirile, de la gripa porcină în vizită la Bucureşti până la treaba cu forfetarul, care deja mă calcă pe bătături. Şi nu mă deranjează cât de constituţională este sau nu legea, cât mă enervează tot teatrul ăsta jucat de Guvern pe tema proiectului. După ce că totul pare “gândit” de nişte dovleci uscaţi, nici să-l comunice nu ştiu. Niţă săracul e complet dezorientat. Cred că i s-au lungit de două ori urechile după ce a spus că: “Vom propune anularea impozitului minim dacă vom avea performanţe economice şi dacă veniturile bugetare vor fi îndestulătoare”(vezi) sau că “În toamnă, în funcţie de rezultatele economice, am putea anula acest impozit minim şi să găsim o altă soluţie pentru a nu pune în pericol microîntreprinderile sau start-up-urile”(vezi).

Acum văd ca liberalii joacă tare şi sunt puşi pe fapte mari (că doar suntem în campanie ). Am aici doi indivizi în vizor: Călin, care a stat un pic în umbră şi Crin, căruia îi creşte notorietatea pe zi ce trece.

După ce şi-a luat de la mulţi dintre noi o serie de “urări” cât a fost la guvernare şi a cam devenit a 3-a roată de la căruţă în partid, Călin Popescu Tăriceanu vrea să dea în judecata Guvernul la Curtea Europeana, în urma căruia impozitul forfetar să fie anulat. I-a luat ceva să se prindă că patronii de firme sunt foc şi pară pe actuala coaliţie şi că acum poate reintra el în scenă, ca un erou care se luptă pentru interesele noastre. Aici e care pe care în câştigarea încrederii (electoratul ăsta e de folos şi el…).

Crin Antonescu a umplut toate intersecţiile. Cel puţin la mine în Titan, la staţia de metrou, cortul galben l-a bătut pe cel portocaliu. Ca să nu mai zic că în cutia de scrisori am primit două serii de pliante de la PNL şi nimic de la alte partide. Pe toate stă în faţă Crin, cu faţa-i blândă, care ne tot transmite ceva cu bani europeni şi minciuni ale PDL-ului. De PSD nu prea le zice sau cel puţin nu am prins eu nimic. Cinci ani trec greu, nu se ştie când se pune de-o alianţă nouă…

Oricum ar fi şi oricine ar fi, cel care reuşeşte să le scoată guvernanţilor forfetarul din minte îşi spală nişte păcate. Şi cel mai important, nu ne goleşte total absurd de câteva sute sau mii de euro. Cu banii aceştia, de exemplu, am putea merge în vacanţă undeva prin ţară ca să încurajăm turismul românesc. Păi nu?