Vorba Corinei

…venise neaşteptat de multă lume la secţiile de votare. La unele se formaseră chiar cozi pe culoare!

La ora 13.00 strada care duce către şcoala din cartier era plină de pensionari şi familişti care mergeau agale să voteze. Care se întorceau deja şoşoteau între ei despre candidaţi sau îl bârfeau pe cutăriţă că a votat cu Xulescu.

Intrigi, zâmbete false, uimiri, emoţii, abţineri de la păruiri şi certuri.

Un tată îşi întreaba fiica pe cine a votat. Ea spune: „Cu cine am zis! Al doilea pe a doua pagină”. Când am ajuns în cabina de vot mi-am dat seama că eu şi tipa, pe lângă vârstă, am avut încă ceva în comun.

S-a trezit în noi spiritul civic. Şi asta cred eu, din două motive mari şi guralive: candidatura lui Crin, băiat fin şi saturaţia de Băsescu. Iar mai departe motivele pentru care l-am fi ales pe unul sau pe altul sau pe celălalt nu se datorează în mare parte pregătirii lor. Ci înverşunării pe care o avem faţă de unul dintre ei.

Şi îmi dau cu presupusul următoarele:

• cine nu îl place pe Geoană, îl alege pe Băsescu pentru că este ca şi respectivul alegător, contra a tot ce înseamnă PSD.

• cine nu îl place pe Băsescu îl alege pe Antonescu. Până acum pare opusul.

• cine nu îl place pe Antonescu, îl alege pe Băsescu pentru că (şi aici îl citez pe Florin Călinescu) „doar el e în izmenele lui”.

Ar rezulta că două duşmănii din trei îl aleg pe Băsescu. Ceea ce poate băga strâmbe la rezultat este simpatia faţă de un candidat. Fiecare are un electorat al său care ar muta munţii din loc şi i-ar jura pe Facebook dragoste sinceră şi veşnică. Dar nu e suficient pentru a nu avea o serie de Băsescu Preşedinte reloaded.

Când iubirea asta faţă de un candidat va bate înverşunarea faţă de un altul atunci va însemna că s-a mai curăţat din clasa politică. Atunci abia îl alegem pe unul pentru că a convins câteva milioane de oameni că merită o şansă, nu pentru că vrem sa scăpăm de altul.

(poza)