Prin oraş, cafenele sau pe oriunde ne găseşte timpul, ne uităm la cei din jur. E imposibil să nu faci asta mai ales în metrou unde dacă nu ai ceva de citit, călătoria ta este o examinare de pantofi, texturi, priviri şi coafuri. Dar în online nu vezi persoana de dincolo de texte şi fotografii. Nu poţi decât să îţi imaginezi gesturile, zâmbetul şi vocea. Pe principiul dacă tu nu mă ştii, iar eu nu te ştiu, dar intelectual şi fotogenic (dacă se poate spune aşa) îmi trezeşti interes, cum pot să intru în joc cu tine? Conştient sau nu, toţi ne-am pus întrebarea asta.

De la posturi în care descriem ce ne place şi ce nu la cineva, întâlnirea ideală, lucruri pe care ar trebui să le ştie cineva despre noi dacă vrea să ne scoată la cafea (nu o lua personal Oana, dar mulţi tipi au găsit postul un prilej de a flirta) la posturi în care le prezentăm tuturor cât de profesionişti, muncitori şi plini de succes suntem, toate au ceva în comun: prin ele am vrut sa afle despre noi cei care nu ne cunosc personal prea bine (sau deloc). Că fiecare post are mai multe motive pentru care a fost publicat e o altă poveste.

Flirturi învăluite în glume, friend request-uri pe motiv că avem mulţi prieteni în comun şi vreau şi mai mulţi prieteni, nu doar să-ţi văd mai bine pozele… Chiar dacă nu ai nicio intenţie de a te cunoaşte cu acea persoană, totuşi curiozitatea te roade. Acum nu înţelegeţi că orice atenţie acordată înseamnă manifestul unui interes anume, însă în general se exclude acest lucru.

Nimeni nu vorbeşte despre întâlniri pe care le-a avut cu cineva cunoscut mai întâi de pe Internet, când dacă stăm să ne gândim, prin bloguri şi discuţiile pe messenger ajungem să ştim deja câte ceva despre persoana respectivă. Nimeni nu vorbeşte despre reacţiile pe care le are când întâlneşte cineva in real life după ce îl ştia din poze. Mulţi tipi cred că ar putea scrie articole gen „10 moduri cum să obţii online id-ul unei tipe”. Sau mulţi angajatori ne-ar putea prezenta „5 moduri de a-ţi alege online un angajat” – am afla multe ponturi despre cum s-ar cerceta subiecţii şi pe ce criterii s-ar selecţiona.

În fine, e târziu şi n-are rost să mai lungesc postul. Ce am spus eu ştiaţi şi voi, numai că astfel de observaţii le ţineţi pentru bârfă pe messenger sau la o cafea

Există acel moment al dimineţii în care, înainte să ne spălăm pe dinţi, ne uităm buimaci în oglindă să vedem dacă suntem întregi, cu toate la locul lor. Oftăm lent şi cu obrajii umflaţi, ne ţuguim buzele, verificăm dacă a mai apărut un coş sau ridicăm din sprancene. Şi ce ne mai iubim aşa cu figura naturală şi abia trezită… Atunci este momentul din zi în care ne iubim cel mai mult.

Autoportretele- un mod de a ne arăta cât de mult ne placem. De când telefoanele au camera foto nu există să nu ne fi făcut câteva poze singuri strâmbându-ne sau luând o expresie care ne prinde bine. Mulţi ne pozăm picioarele. Mai ales la mare ne apucă treaba asta. Am văzut la imagini cu degete în nisip sau în apă mai multe decât cu Angelina Jolie. Iar dacă suntem cool ne tragem şi câteva fotografii cu picioarele noastre în tenişi sau skate shoes.

Trăind cu tine e imposibil să nu ajungi să te iubeşti. Da, sigur ai corecta lucruri. Cred că uneori ne studiem mai mult defectele decât calităţile, până ni le acceptăm şi trec la categoria „sunt unic în felul meu”.

Toţi suntem narcisişti. Unii mai puţin, alţii mai mult. Eu sunt undeva la mijloc spre mai mult. Dacă aş putea să îmi văd într-o oglindă caracterul şi personalitatea sigur le-aş studia şi admira în fiecare dimineaţă, deşi poate au nevoie de unele operaţii estetice.

Aşa că să îi spui cuiva că este narcisist e ca şi cum i-ai spune că are picioare, mâini şi ochi. E o trăsătură care face parte din noi. Iar dacă tu crezi că nu te încadrezi, va fi vorba doar de timp până vei recunoaşte. Tot te vei trezi într-o dimineaţă şi îţi vei încorda muşchii în faţa oglinzii…

Cu puţin timp în urmă lucram la un proiect despre criza legată de berea Redd’s. Dacă vă mai amintiţi, prin august 2009 a fost retrasă de pe piaţă din cauza acidului malic ce-l conţinea, acid care n-ar trebui să se găsească în bere. Ursus Breweries a schimbat reţeta, înlocuind acidul malic cu acid lactic. Eu aveam nevoie de mai multe informaţii despre întâmplarea asta decât ce ofereau site-urile de ştiri, aşa că vroiam să iau legătura cu un reprezentant de la Redd’s în ideea de a afla mai multe .

Site pentru Redd’s nu există. Pe ursus.ro nu afli multe nici despre berea Ursus, darămite despre alte produse din portofoliu. Am găsit-o pe Twitter pe Mirela Gruia, reprezentantă Redd’s, dar se pare că nu prea foloseşte acel cont… În cele din urmă, am sunat la Ursus Breweries.

A răspuns o centralistă care mi-a făcut legătura cu o altă centralistă. Îi povestesc de ce sun şi o rog dacă poate să îmi dea un contact de la cineva care mă poate ajuta. Îmi dă o adresă de email a Brand Managerului, însă era vineri amiaza, iar eu până luni aveam nevoie de informaţii. O rog să îmi dea un număr de telefon şi mă refuză… „Nu, nu contactaţi-o pe mail”.

Oare jurnaliştii aşteaptă ca şi mine să vorbească cu Brand Managerul? Şi de ce cu un Brand Manager şi nu cu un PR officer?

Efortul meu şi postul ăsta n-ar fi existat dacă ar fi avut un site, iar în cadrul acestuia un Press Room. Vedeam comunicatele pe care le-au dat în perioada retragerii şi după, când a reapărut pe piaţă cu reţeta schimbată, şi mai ales contactele unui reprezentant. Plus că şi pe ei i-ar fi ajutat în comunicarea pe timp de criză.

Multe dintre ştirile apărute în online au la comentarii câteva observaţii şi completări făcute de reprezentantul Redd’s (vezi ştiri  aici, aici şi aici). Decât să dai comentarii, nu mai bine lămureşti cum trebuie publicul prin site?

Transparenţa ar trebui să fie literă de lege…

Sâmbăta trecută mă prinsese în casă, scriind la proiectele pentru facultate. Nu plănuisem să ies, dar la amiază vremea era prea dulce ca să nu mă deconectez un pic. Aşa că am ieşit cu Toto în parc.

Am făcut şi câteva poze ca să vedeţi şi voi. Nu că n-aţi mai fi fost în parc, dar pun pariu că pe timpul ăsta friguros numai în spaţii închise aţi sta…

M-am săturat de limite.

Prietenia este ca vinul – cu cât mai veche cu atât mai bună. Multe Merlot-uri s-au stricat, iar altele sunt încă în pivniţă. Deşi m-am schimbat de-a lungul timpului, câţiva oameni mi-au rămas mereu alături. Aceia care mi-au dat un sfat gândindu-se la mine, nu la beneficiul lor şi care nu m-au judecat niciodată, ci m-au încurajat în tot ce am făcut.

Pentru că am fost cu mintea în altă parte în ultimele zile şi nu am apucat să le spun câteva urări corineşte, o voi face aici.

Mădă – sper să ai mai mult noroc anul ăsta. You know… Un examen de licenţă floare la ureche, un job bun în care să îţi etalezi talentele scriitoriceşti, un mascul feroce din care să faci ce vrei… Şi dacă noroc nu e, mai multă putere de a ţi-l face.

Geo – mai puţină durere şi stres, mai multă fericire şi pace. Readună-ţi forţele pentru că vreau să râdem isteric mai des şi să avem parte de voie bună ca în liceu.

Magda – să ai parte de cele mai frumoase schimbări posibile şi să fii mereu toată un zâmbet aşa cum te ştiu

Ştefan – să fii mai înţelept şi mai matur. Chiar dacă eşti răsfăţat de cei din jur, preţuieşte ceea ce ai.

Cristi – chit că acum jobul îţi mănâncă acum mult timp, vei vedea mai târziu că a meritat. Sper să-ţi fie de folos experienţa şi la vară să te relaxezi într-o frumoasă vacanţă

Staţi că n-am terminat…

Anul ăsta a fost presărat cu de toate. Printre altele am cunoscut  câţiva oameni speciali (pe unii mai bine) pentru care am doo vorbe. And the nominees are…

Mimi mic – fii mai scorpioancă În rest, trăieşte clipa!

Gabi – ţie îţi urez să treci de bac cu bine şi să pui apoi pe picioare proiectele pe care acum abia le coci. Ah şi să profiţi de viaţa de celibatar când vei da la facultate Eu de vizita promisă nu am uitat.

Ioana şi Cris, Andreea si Valentina, Anca – mulţumesc încă o dată (ştiţi pentru ce). Să rămâneţi la fel de trăznite, dar în acelaşi timp să vă construiţi din timp o carieră. Şanse să fie, că de restul ne ocupăm noi, nu?

Roxana – dacă aş putea să fac o minune să fie cald tot anul pentru tine ar fi Să ai noroc oriunde te poartă viaţa şi să fii la fel de bătăioasă precum te ştiu.

Dragoş şi Sonia – Keep up the good work! Şi să decoraţi frumos noul apartament

Ileana – Ce-i al tău e pus deoparte. Viaţa ne învaţă, ne schimbă şi ne oferă şanse. Nu ştiu dacă la tot pasul, însă pe cele pe care le vei prinde să nu le scapi

Măru – follow your passion and make things happen

Carina – să realizezi în continuare lucruri frumoase şi nu uita când ai nevoie de ajutor pentru orice… Just ask!

Alex – te-am lăsat special la urmă. Partner, nu pot să-ţi doresc decât să mai urcâm câteva trepte cu proiectele, să ai parte de întâmplări frumoase şi la sfârşit de an să ai multe realizări de care să te simţi mândru

Şi gata cu chestiile siropoase…