…În Spania.

Pe scurt, pe 29 septembrie au manifestat sute de mii de spanioli în marile oraşe împotriva Guvernului şi mediului privat. Nemulţumirile pe care şi le-au exprimat pe un site dedicat grevei din ziua respectivă sunt asemănătoare cu cele ale românilor care nu au ieşit în stradă la manifestări până acum. E vorba de cei care lucrează în companii, de cei care termină studii superioare şi nu reuşesc să se angajeze, de cei care vor să îşi deschidă o afacere, dar statul parcă le pune piedici în loc să le faciliteze acest lucru ş.a.

Printre cerinţele lor au fost: creşterea salariului minim (în Spania este în jur de 630 de euro pe lună, iar în Franţa 1320 de euro. Noi ce să mai zicem…), plata orelor suplimentare de muncă, renunţarea la contracte de probă sau temporare şi un sistem universitar mai avansat, cu mai multe gratuităţi pentru studenţi.

Ce s-a întâmplat pe Facebook

Am găsit pe net un articol care vorbea exact despre cum s-au mobilizat internauţii pentru grevă. De aici, mi-a fost uşor să dau de discuţiie de pe Facebook şi Twitter.

Dacă pe Facebook dai la search „huelga general” (grevă generală) vor fi afişate câteva sute de rezultate. Încearcă apoi să cauţi şi „grevă România”, „grevă” sau „grevă generală”. Da. Mai nimic nu apare.

Cea mai populară pagină dedicată grevei generale din Spania are 60.836 de fani. Au fost postate de către aceştia 384 de fotografii, 22 de topicuri de discuţii, peste 350 de postări pe perete (nepunând la socoteală comentariile) doar în ziua de 29 septembrie şi 136 de review-uri.

Îţi dai seama din discuţii că greva nu a fost întocmai cum s-au aşteptat. Mulţi s-au trezit singuri prin centrele oraşelor pentru că lumea nu s-a adunat. Unii postau de pe mobil că sunt în piaţa X şi că aşteaptă să mai vină manifestanţi, alţii că sunt pe picior de plecare către centru sau că nu mai pot veni pentru că au intervenit diverse lucruri. Toţi primeau răspunsuri, se ajutau sau se autocriticau pentru că au fost laşi.

Totuşi, în Barcelona au ieşit 400 de mii de oameni şi s-a lăsat şi cu violenţe. Nu intru în detalii, însă au fost interesante câteva postări din partea asta. Pe un grup, cineva aflase că unele companii (spunând şi locurile unde se află) şi-au ameninţat angajaţii că dacă fac grevă îi concediază. Aşa că i-a încurajat pe cei de acolo să protesteze la sediile acestora. Discuţii pe tema asta au fost multe. Dacă ştiţi un pic de spaniolă daţi click pe print-screen-ul de alături şi veţi vedea una de acest gen.

S-au creat şi grupuri contra grevei generale, dar mai slabe. Un exemplu este un eveniment numit „Pe 29 septembrie toată lumea la muncă!” la care au confirmat peste 8000 de oameni şi au refuzat peste 5000. În descrierea event-ului este menţionat că a merge la serviciu în această zi este  o formă protest faţă de Guvern şi sindicate, dar arătată prin muncă.

Ce s-a întâmplat pe Twitter

În ziua cu pricina, la ora 10.00, #huelgageneral era printre primele trending topics din lume. S-a dat bătălie între #yonovoy , #yovoy si #huelga. M-am uitat peste tweet-urile de pe 29 septembrie care evident conţineau la greu păreri, frustrări şi nemulţumiri legate de lipsa de curaj sau invers – prea multă atitudine, traficul blocat în unele oraşe, liderii de sindicat ş.a.

Pentru oricine interesat hash-tag-urile au fost o pepinieră de informaţii. Am ajuns să deschid N tab-uri cu relatări de pe bloguri, fotografii făcute de către cei care se aflau la momentul respectiv protestând în oraş şi filmări postate pe Youtube. Numai scanând câteva zeci de tweet-uri  îţi poţi face o idee în ce locuri a avut loc proteste, până la cât şi cum s-au comportat oamenii şi poliţia.

Pe Youtube

Clipul pentru anunţarea grevei a fost postat pe 9 septembrie şi nu a strâns decât 4.465 de vizualizări, în timp ce clipul contra grevei a avut 12.759 de vizualizări şi a fost postat cu 2 zile înaintea evenimentului. Materiale video de pe 29 septembrie sunt multe şi au avut parte de mii de vizualizări. Cred că cel mai popular este acesta cu aprox. 10.000 de vizualizări în 8 zile şi 147 de comentarii.

Pe Youtube discuţiile nu au fost la fel de civilizate precum cele de pe Twitter şi Facebook. Utilizatorii şi-au permis să aibă un limbaj mai agresiv pentru că acolo încă sunt un nobody dintr-o mulţime de certăreţi nobody. De aceea, nu prea am avut răbdare să le citesc comentariile (semănau cu ce se întâmplă în ro la sfârşitul articolelor de pe site-urile de presă)

Însă în rest cred că vreo 2 ore am tot citit tweet-uri, postări pe Facebook şi de pe bloguri. Chiar dacă greva nu a fost un succes, în mediul online n-aş spune acelaşi lucru. Au format o comunitate, a existat interacţiune în permanenţă şi au contribuit la impactul grevei, chiar dacă cei mai mulţi au lucrat în acea zi. Oricând pot relua mişcarea pentru că deja au experimentat mobilizarea online. Şi-aşa a fost a 7-a grevă din istoria ţării – e timp să exerseze. În Bucureşti nu trece săptămână fără scandal în Victoriei-Cotroceni. Diferă organizarea şi… multe altele pe care nu le mai îndrug aici.