Când un brand organizează un concurs pe pagina sa de Facebook, zici că tot micul ei univers o ia razna. Dintre toate specimenele de fani, există unul aparte care mă distrează teribil – cei care încearcă să îi încânte pe administratorii paginilor. Sunt extrem de amabili, răspund la toate posturile, terminând mereu comentariile cu fraze tip “sper şi eu să câştig”/”tare mi-ar plăcea să câştig şi eu odată în viaţă”. Unii chiar îţi compun versuri! Fiţi atenţi la individul de mai jos, care a comentat la o postare de la Prigat referitoare la un concurs:

Nu ştiu dacă reacţionează aşa pentru că simt nevoia să se diferenţieze de ceilalţi fani, pentru că au un bun simţ deosebit sau pentru că vor să epateze. Dar mie îmi plac. Când sunt concursuri pe pagini, genul ăsta de fani sunt comedie. Vă mai dau un bonus:

‘Nţelegeţi, da?

Două lucruri am de zis pentru care apreciez PRO TV-ul: implicarea în cauze sociale şi emisiuni pozitive. Să ne amintim că a fost singurul post care a promovat “Let’s do it, Romania”, care a sprijinit Fundaţia “Salvează Vieţi” în campania “Nu mă ignora” şi care, recent, şi-a încurajat angajaţii să doneze pentru iniţiativa “Salvează Crăciunul”. De aceste trei exemple mi-am amintit, acum, fără să caut pe net. Dacă mă  întrebaţi ce a făcut alt post de televiziune habar nu am. Mă uit extrem de rar la televizor, iar proteviştii au ajuns cu mesajele la mine prin online.

Divertismentul lor nu se compară cu “teatrul” şi ştirile ŞOC de la alte televiziuni. Creează controversă pozitivă, discuţii online, creează dorinţa de a fi şi tu în public, de a lua parte la ce se întâmplă! De când au difuzat “Românii au talent” lumea comentează online ce se vede pe sticlă. Chiar acum, când scriu postul acesta, cineva de pe Facebook a postat un citat de-al lui Pavel Bartoş.

O bună parte din cei care am abandonat televiziunile româneşti pentru VH1 si Discovery, de scârbă de scandalurile şi umorul lor paralel cu noi, ne-am trezit urmărind sezoane de emisiuni. Şi ce fel de emisiuni? Acum ne întoarcem de unde am pornit: cu o componentă socială. Toată nebunia se creează în jurul unor oameni care, pe bună dreptate, sunt talentaţi şi merită sprijiniţi. Cum şi în online funcţionează extrem de bine CSR-ul combinat cu Social Media, pe TV de ce nu ar fi la fel? În fond, ideea exista de mult timp , dar în ultima vreme fusese ignorată. Să ne amintim că acum 15 ani părinţii şi bunicii jeleau la “Surprize, surprize”, unde totul era bazat pe doing good. Acum, doar s-a schimbat formatul.

Concluzia: combină divertismentul cu o miză puternică în folosul unor oameni talentaţi. De ce nu ar merita aprecieri pentru asta?

Nu e un subiect simplu despre ce vă voi povesti mai jos, dar este atât de important, util şi frumos încât vă rog să vă opriţi 1 minut asupra lui. Prietenii de la Fundaţia Noi Orizonturi au lansat o campanie pentru a sprijini cel mai important program educaţional derulat de ei: Programul IMPACT. Dacă vă pasă despre ce se mai face pentru educaţie în ţara asta, căscaţi ochii mai jos şi daţi vestea mai departe

Programul IMPACT se derulează în peste 140 de şcoli. Cluburile IMPACT combină învăţarea, distracţia şi serviciul în folosul comunităţii pentru a ajuta tinerii să-şi dezvolte abilităţi de viaţă şi angajabilitate. De 10 ani tinerii din aceste cluburi renovează, construiesc, curăţă, ajută şi luptă pentru o comunitate mai bună! Ei au reuşit sa dea naştere unui program educaţional în care anual peste 3.000 de tineri (12-18 ani) şi peste 400 de voluntari se implică pentru binele comun.

Pentru a susţine acest program, Fundaţia Noi Orizonturi a lansat campania “România de IMPACT”. Aceasta atrage atenţia asupra implicării tinerilor în comunitate ca soluţie de combatere a apatiei civice şi dezoltare durabilă a societăţii. Dar, în acelaşi timp, are ca obiectiv încurajarea donaţiilor pentru ca aceşti  tineri-minune din Cluburile IMPACT să poată continua cu performanţe mai mari.

Puteţi susţine Cluburile IMPACT prin donaţii de 2 Euro prin sms la 8822 în perioada 28 noiembrie 2011 – 1 februarie 2012.  Numărul este valabil în reţelele Orange şi Vodafone. Mai multe detalii găsiţi pe  www.noi-orizonturi.ro şi pagina de Facebook. 2 Euro înseamna 8 lei şi un pic – dacă nu este un efort mare, donaţi cu gândul că investiţi în educaţia copiilor. Dacă nici  ei nu merită, atunci…

Mă bucur mult că “România de IMPACT” este susţinută de Corneliu Porumboiu şi Tudor Chirilă, dar şi de RFI România, 121.ro,  Think Outside the Box, Decât o Revistă, România Pozitivă şi  MB Drăgan. În spot este Tudor Chirilă care explică în ce fel tinerii ONG-işti se implică în comunitate:

Daţi şi voi vestea mai departe pe bloguri şi Facebook. Din puţin în puţin ajutăm campania asta să crească şi să obţină fonduri pentru Programul IMPACT

Îmi venea să încep postul cu ”Românii sunt deștepți, dar…”. Cu alte cuvinte, în modul tipic al românului nemulțumit. Însă, îmi place atât de mult campania de la Rom, încât nu pot să o amestec printre cârcoteli. Așa că, voi da câteva argumente de ce merită să o susținem și să credem în faptul că românii sunt deștepți

În ciuda sistemului de învățământ slab, avem copii olimpici;

Pepsi Refresh este un proiect care a adunat peste 600 de idei propuse de utilizatori de Facebook pentru a da un refresh vieții urbane. Pe scurt, ideile au susținut diverse cauze sociale, culturale, eco, educaționale sau urbane, care dacă primeau finanțare din partea Pepsi, ar fi adus un bine comunității. Acestea au fost suspuse la vot public, rămânând în finală primele 10, cele mai votate. În ultima etapă care a avut loc ieri, autorii acestor proiecte de top le-au prezentat în fața juriului format din Cabral, Cristina Bazavan și Mihai Dobrovolschi.

Până acum, au mai fost programe de granturi desfășurate de companii cu renume, însă niciuna nu le-a dus la un punct de ”WOW!”. Pepsi a dat acum o lecție despre cum poți face asta:

1. Un concept bun și clar - ”Dăm un refresh vieții urbane”: Au găsit acel ceva de care suntem atașați cu toții: orașele în care trăim. După care, au mers către ceva dorit de toată lumea: bani pentru rezolvarea unor probleme

2. Un sistem eficient de inscriere a ideilor și de supunere la vot: Aplicația a făcut ca totul să fie extrem de transparent și simplu de share-uit. Folosindu-ne doar de conturile noastre de Facebook am putut urmări clar proiectele înscrise și să le votăm pe cele preferate. Fără conturi pe alte site-uri, regulamente confuze și dificultăți în publicarea propunerilor.

3. Engagement și word of mouth: Postări zilnice, raspunsuri rapide la întrebări și premii oferite celor mai activi vontanți și comentatori au contribuit enorm la creșterea interacțiunii cu utilizatorii. Dacă ați urmărit pagina și aplicația, ați văzut că întotdeauna oricine a primit răspuns rapid la nelămuriri și comentarii într-un mod cât se poate de prietenos. Sună simplu, dar pe unele pagini mari bate vântul când fanii pun întrebari

Cred că pe bloguri au fost mai bine de 100 de apariții despre Pepsi Refresh, iar majoritatea vorbesc de bine. Iar criticile, fie ele și puține, sunt de bun simț și mai mult ca sigur vor ajuta organizatorii la edițiile următoare.

4. Live streaming și susținere din partea unui super juriu: Mi-a plăcut că marea finală s-a desfășurat la scenă ”deschisă”. Chiar dacă în sală am fost vreo 30-40 de inși, peste 2.400 de oameni au urmărit live prezentările proiectelor prin livestream pe pagina de facebook Pepsi Romania. Eu am avut norocul să urmăresc ce se întâmplă și care sunt reacțiile, chiar din… sală.

Membrii juriului au pus întrebări pertinente, au căutat să explice care sunt punctele tari și slabe ale proiectelor, iar la final au ales câștigător ”Turnul nostru”, un proiect care merită și poate fi pus în practică de oameni serioși care au habar despre project management. Poate că nu a fost cea mai cea idee, dar inițiatorii din spatele ei au prezentat credibilitate, maturitate și ambiție.

5. Un proiect care poate avea continuitate: Feeling-ul meu e că s-a creat o competiție zdravănă în mediul online pentru a te implica în comunitate. O fi doar un sentiment greșit, dar  cred că tot mai mulți dintre noi susținem companiile care ne oferă posibilitatea de a ne pune în practică ideile bune. Iar conceptul de ”refresh” poate fi aplicat în orice planuri de viitor ale Pepsi, care au legătură cu responsabilitatea socială.

Or fi mai multe de zis, dar eu mă opresc aici și închei cu felicitări catre toți cei care au pus umărul la proiect: participanți în competiție, juriu, reprezentanți ai Pepsico, echipa Xplain care a implementat și coordonat toată partea de Social Media, bloggeri and so on

Sursa foto

M-am bucurat să văd că Red Bull a adus campania “Art of Can” în România, după vreo 12 ani de când se desfăşoară în 24 de ţări. Sunt fan al refolosirii materialelor în mod original şi sper… SPER să se inspire cât mai multe brand-uri din conceptul acesta pentru campaniile lor.

Red Bull “Art of Can” a provocat artişti români să realizeze opere de artă din doze de Red Bull. Un juriu format din Raluca Velisar (curator MNAC), Marilena Preda Sânc (profesor UNARTE), Şerban Alexandrescu (Fondator şi Consultant Creaţie – Headvertising), Ghica Popa (artist ilustrator, Creative Director – Punct Advertising), Alexandra Maria Colţa (coordonator – Arte şi Meserii) a ales cele mai reuşite capodopere care au fost expuse ulterior într-o expoziţie în Piaţa George Enescu (lângă Piaţa Revoluţiei) din Bucureşti.

Am trecut în weekend prin centru şi m-am oprit să văd expoziţia. Îmi venea să fac poze cu telefonul la toate creaţiile expuse pentru că sunt prea, prea faine!

În încăperi rulează pe câteva ecrane un clip care atrage atenţia asupra importanţei reciclării aluminiului. Din păcate, este în engleză, nu are sunet, imaginile sunt multe şi nu cuprind esenţialul, drept pentru care lumea nu prea stă să îl urmărească.

La plecare, am văzut pe un gard un panou pe care scria că totul în expoziţie este filmat şi că orice vizitator şi-a dat acceptul pentru a fi filmat odată ce a intrat înăuntru. Asta nu mi s-a părut fair mai ales pentru că nu prea e vizibil mesajul atunci când intri.

În fine, îmi pare rău că Red Bull nu are în România o pagină de Facebook ca să facă mai mult buzz despre campania asta. Dar acum că aţi aflat despre ea mergeţi şi vizitaţi galeria “eco” din Piaţa George Enescu cât timp mai este deschisă (până pe 23 octombrie). Dacă nu vă inspiră, sigur o să pună un mare “wow!” pe chipurile voastre

Am decis zilele trecute să îmi caut un deodorant bio in magazine şi să nu îmi mai comand online. Am luat la rând câteva magazine cu produse mai mult sau mai puţin naturale şi aşa am ajuns şi în Body Shop. Am găsit vreo 4 sortimente de deodorante stick, dintre care trei erau fără parabeni şi aluminiu, unele dintre cele mai toxice substanţe care se găsesc, de obicei, în produse cosmetice şi de igienă.

Dar nu despre deodoranturi vreau să vă spun, ci despre faptul ca Body Shop este printre puţinele branduri cu pretenţii care au încercat să îşi facă produsele cosmetice mai responsabile, de la ambalaje la conţinut. Acestea nu sunt 100% naturale, ci pe bază de ingrediente naturale, dar totuşi este un pas înainte. Deşi face parte din grupul L’Oreal, brand-ul din urmă se pare că nu ia acelaşi exemplu.

Am fost luna trecută la Marketing360 şi la un training organizat de AstonEco despre implicarea părţilor interesate. Ceea ce mă interesa cel mai mult era să obţin inspiraţie, iar cele două evenimente au reuşit să îmi atingă aşteptarea.

Aşa că, m-am gândit să notez şi aici despre câteva concepte care, zic eu, trebuie avute în vedere în orice iniţiativă de comunicare:

1. Passion, purpose, personality – cei 3p despre care a vorbit Sorin Psatta la conferinţele Marketing360. Eu aş fi adăugat şi feeling. Deci un fel de 3p + f

Am pus accent pe personalitate şi feeling pentru că sunt două lucruri care, adesea, în comunicarea online nu par prioritare. Poate focusul pe cât mai mult awareness să fie de vină. Habar n-am. Ce pot să spun ca argument este că toate campaniile reuşite, acelea de visează să aibă parte toţi clienţii, trezesc sentimente în public şi îşi conturează o personalitate. Când întrebi ce este “Rom”, cred că foarte puţini ar putea să spună doar ”o ciocolată cu aromă de rom”.

Dacă eşti stăpân pe cele 4 de mai sus, urmează alte două capitole importante:

2. Credibilitate şi încredere – fără cele două ai fi precum Sişu într-o reclamă anti-droguri. Şi e valabil atât pentru indivizi (bloggeri, jurnalişti, corporatişti, ONG-işti ş.a.), cât şi pentru organizaţii. Se câştigă greu şi se pot pierde într-o clipă.

Social Media a venit în ajutor şi chiar pot fi de ajutor mai ales în campaniile de CSR, apropo de acest articol. Însă, încă se simte teamă de expunere şi de consultare directă a publicului, în vederea deciziilor şi a acţiunilor. Se simte că se caută numărul de LIKE-uri şi nu un parteneriat cu oamenii care îl acordă.

3. Engagement şi coordonare – menţionam mai devreme despre consultarea publicului. Paşii de fapt, ar fi următorii: informează -> consultă -> implică -> colaborează -> dă putere (empower). Idei despre cum facem asta? Poate într-un alt post sau completaţi voi prin comentarii

Acum, asta ar fi partea teoretică. În practică…

Primele aşteptări pe care le am atunci când citesc un material sunt: să fie scris corect gramatical şi să rămân cu ceva nou după ce l-am parcurs. Acest “ceva nou” poate fi o informaţie, o idee sau pur şi simplu un element de inspiraţie. Daca de prima aşteptare trec multe, la cea de-a doua nu pot spune acelaşi lucru. Nu multe surse de informare despre tot ce este legat de domeniul comunicării din România fac parte dintr-o categorie premium

De aici şi intenţia mea de a menţiona scurt câteva lucruri importante de care portalul ResponsabilitateSociala.ro ţine cont. Orice material publicat:

• Este bine documentat şi apoi redactat într-un mod clar, punând în evidenţă informaţiile cele mai importante;

• Are acel “ceva nou” despre care vă spuneam mai sus, fie despre proiectele de CSR, fie despre companii. Pentru că focusul este să ofere cititorului motive pentru care să spună la final “Ce tare!”

Acum, în mare, dacă ai interes pentru domeniu, talent la scris şi chiar pui totul într-un material scris de tine, poţi să aplici pentru a face parte din echipa de redactori ResponsabilitateSociala.ro. Alte cerinţe găseşti aici.

Dacă nu faci parte din target,  rămân recunoscătoare dacă vei da vestea mai departe celor interesaţi

Până pe 14 iunie mai puteţi aplica în programul “Voluntar de profesie“ lansat de Fundaţia Vodafone pentru al doilea an consecutiv. Este o ocazie să lucraţi alături de un ONG timp de 6 luni şi să aveţi un venit asigurat  pe toată perioada de lucru. Însă, nu mi-am propus să prezint programul, ci să vă dau câteva motive pentru care merită să aflaţi mai multe despre el şi să vă înscrieţi. Motive pe care mi le-au dat chiar voluntari de la prima ediţie a programului

Am reuşit să vorbesc cu 3 oameni minunaţi care au făcut parte din program în 2010 ca să aflu mai multe despre experienţa lor în cadrul unui ONG şi de ce a meritat să îşi lase locul de muncă şi să lucreze în folosul unei comunităţi.

1) Prima este Elena Virlan, responsabilă de Customer Experience la Departamentul de Marketing din cadrul Vodafone. Ea a lucrat cu Fundaţia Special Olympics, fundaţie care organizează programe sportive pentru copiii şi adulţii cu dizabilităţi intelectuale.

Cum a decis să se înscrie: a participat la un eveniment organizat de Vodafone şi Special Olympics în cadrul căruia oameni obişnuiţi şi copii cu dizabilităţi participau împreună la antrenamente şi competiţii sportive. Atunci a luat prima dată contactul cu Special Olympics şi copii care au nevoie de ajutor. Programul “Voluntar de profesie” s-a lansat la scurt timp şi a văzut în el o şansă să îi ajute pe aceşti copii.

S-a înscris, a fost acceptată şi timp de 4 luni a lucrat ca fundraiser pentru programele Special Olympics.

In Urban Dictionary, “Facebook Evangelist” este tradus ca o persoană care le spune constant celor din jur fără cont pe  Facebook să îşi facă unul, chiar dacă nu plănuiesc să interacţioneze cu aceştia după ce vor fi intrat în reţea.

Dacă pe cei care contribuie la creşterea reţelei îi numim evanghelişti ai Facebook-ului, pe cei din interior care aduc utilizatori către comunităţi existente i-am putea numi evanghelişti pe Facebook – care nu mai atrag oameni în reţea, ci îşi îndreaptă prietenii către brand-uri, cauze etc.

În general, un evanghelist pe Facebook îşi încurajează prietenii să adere la cauze, să urmărească pagini sau să intre în grupuri alese în funcţie de diverse criterii. El este un susţinător adevărat sau unul fals în funcţie de aceste criterii la care organizaţiile contribuie la formarea lor.

Utilizatorii atraşi strict pentru că li se oferă beneficii materiale aduc oameni în comunitate pentru a le îndeplini lor unele favoruri. Prea puţini sunt motivaţi şi aduşi de dragul brand-ului. De aceea, eu le spun falşi evanghelişti pentru că deşi “umflă” comunitatea, scopul pentru care fac asta este iniţial doar personal. Likeri adevăraţi ai dacă după deja populara tactică de concursuri converteşti fanii cu numele în fani dovediţi.

Pe de altă parte, există şi evanghelişti adevăraţi de-a gata. De obicei, îi găsim în comunităţi în jurul unor cauze sau în grupuri cu un scop practic. Şi principalul motiv este că aici simt că pot avea un rol prin care contribuie la dezvoltarea unui fapt, fără să promoveze interese comerciale.

Oricum ar fi, cred că încă prea puţine organizaţii se gândesc că pot avea lideri care permanent să îşi arate susţinere. Încă e fugă către cât mai mult şi mai puţină agitaţie pentru cât mai bun. Dar va veni vremea când vor apărea mai des întrebări precum “De ce dacă am 20.000 de fani, media like-urilor la statusuri este de 30?”.

p.s.: “Facebook Evangelist” poate avea şi sens religios.

Cineva drag mi-a spus zilele trecute că oamenii cu adevărat importanţi sunt cei care te fac să te simţi important. Cât de mult ne ghidăm după asta în viaţa personală fiecare ştie mai bine. Însă, ideea se aplică şi la brand-uri: putem spune că cele mai importante branduri sunt cele care ne fac să ne simţim importanţi. Şi cine sunt responsabili de asta, dacă nu liderii din spatele lor?

Orice organizaţie sau individ care îşi doreşte o comunitate în jurul său trebuie să îşi câştige şi să îşi asume rolul de lider. Carisma, atitudinea, capacitate de a conduce şi alte trăsături descrise in anunţurile pentru unele job-uri  nu sunt suficiente pentru a fi lider. Aşă că, revin cu întrebarea din titlu: Cine sunt liderii unei comunităţi? Sunt aceia care:

1. Pun accent pe oameni şi pe comunitate - pregătesc discuţii, pun întrebări despre interesele membrilor, îşi arată deschidere către opiniile lor, răspund proactiv şi  aplanează conflicte.

Una din recomandările pentru a obţine comentarii la statusurile de pe Facebook este să conţină la final o întrebare: ce părere aveţi, cum vi se pare, voi cum aţi proceda, ce ştiţi despre X etc.

Dar nu poţi face asta doar ca să te afli în treabă şi să arăţi clientului în raport că pagina e pe val. Ok, ai nevoie de activitate, dar nu te limita doar la interesele tale pentru că utilizatorii simt şi acţionează în consecinţă. Mergi pe principiul dai şi primeşti.

Liderul este cel care uneşte interesele membrilor, naşte discuţii între ei şi le demonstrează că fără ei comunitatea nu ar exista

2. Nu exclud potenţiali lideri/ nu îşi axează comunicarea doar către cei “gălăgioşi” şi îi ignoră pe ceilalţi

Vă mai amintiţi cum spuneam prin liceu că unii se grupează în bisericuţe? Şi online ne dorim să ne alăturăm unor comunităţi de bloggeri, de profesionişti în diverse domenii, de twitter-işti, de voluntari, de bikeri ş.a. Ei sunt cei mai băgaţi în seamă de către companii şi ONG-uri pentru că le oferă vizibilitate.

Însă, se întâmplă să se formeze grupuri închise sau “exclusiviste”, unde se citesc ei între ei şi discută ei între ei. Avantajul este că lor le poţi acorda roluri de lideri şi prin asta să îi orientezi către restul publicului. Cum e cazul moderatorilor pe forumuri. Obţin un rang ridicat şi sunt conducători pe o arie

Dezavantajul grupurilor închise este că îi fac pe ceilalţi să se simtă nesemnificativi şi drept consecinţă să ignore comunitatea.

Aşa că, un lider trebuie să împace şi capra şi varza. Îi ridică pe cei care aspiră la poziţii înalte, dar nu uită să le acorde atenţie şi celor mai timizi.

3. Au iniţiativă şi conduc cu fruntea sus, nu cu nasul pe sus

Aşa-numitele momâi cu o atitudine de superioritate nefondată nu îşi câştigă decât aparent respect şi recunoştinţă.

Evident, descrierea mea despre lideri poate continua într-un post viitor. Până atunci, orice idei sunt binevenite

Vă spuneam în postul anterior că vă invit să urmăriţi “European CSR Lessons“, un eveniment organizat de ResponsabilitateSociala.ro. N-am apucat să mai scriu nimic între timp pentru că am fost în focuri. Şi încă mă simt aşa, pentru că în continuare răspundem la mail-uri şi telefoane legate de prezentări.

Am avut mari emoţii în prima zi, când încă de la ora 10.00 au venit invitaţii. La ora 11.00 sala era plină. PREA plină! Mihaela Savu (Marketing Manager, RIB) a numit asta un succes!

Am avut norocul şi în acelaşi timp ghinionul de a sta în pauze la birourile de primire şi la conferinţe în sală. Spun noroc pentru că ultimul feedback ajungea la mine. Şi spre bucuria noastră, a fost numai de bine.

Am prins zâmbete, reacţii de entuziasm si mulţumiri care mi-au confirmat că de mult timp era aşteptat un astfel de eveniment.

Şi mai spun noroc pentru că eram prima care intra în interacţiune cu invitaţii străini. Ce m-a impresionat cel mai mult la ei? Voi pune prezentările pe al doilea loc pentru că înainte de orice, m-au încântat relaxarea, zâmbetul şi atitudinea.

Au salutat la intrare (şi la plecare), ne-au întrebat cum decurge evenimentul şi au stat de vorbă în lobby cu invitaţi din public pe care nu îi cunoşteau. Fără aroganţă şi figuri încruntate precum mulţi corporatişti români. Cel puţin asta am simţit eu

Spun ghinion pentru că nu am putut vedea finalurile conferinţelor.  Dar voi recupera asta când mă voi uita la filmările făcute de echipa Radio Lynx.

Şi dacă tot am adus vorba de parteneri le mulţumesc tuturor celor care au contribuit ca “European CSR Lessons” să se întâmple:

Celor care ne-au ajutat să avem vorbitori de top: BCR, Orange, Raiffeisen Bank, UniCredit Ţiriac Bank, Petrom, Carlsberg, Rompetrol, Unilever şi Renault. Apoi, celor care ne-au ajutat să ducem vestea mai departe: partenerii media, prietenii de pe Facebook şi bloggerii care au scris

Impresii până acum mai găsiţi la:  Dan Dragomir, Anca Tînc, Daniel Ştefan, Ariel Constantinof, Alexa Ionescu,  Suzana Csizsek, Leonard Bacică, Anca Aldea, Dumitriţa Hîrtie, Ioana Ciobotariu şi Valentina Roman – dacă am omis pe cineva, trageţi-mă de mânecă şi updatez.

Echipei de organizare: colegii Dragos, Sonia, Valentina şi Teo, prietenii de la Eventness şi voluntarii grozavi care s-au implicat: Mădălina, Andreea, Daniel, Livia şi Petra.

Acestea fiind spuse, sper că evenimentul a fost un început bun de conturare a unei comunităţi puternice care sprijină iniţiativele de responsabilitatea socială. Şi ca până la finalul anului să avem cât mai multe dezbateri pe tema aceasta.

Şi personal, mi-ar plăcea să existe discuţii mai multe privind comunicarea online a programelor de CSR. Dar despre asta voi scrie pe larg în postul următor

După ce am făcut bilanţul CSR pe 2010 la care au participat 111 bloggeri, ne-am gândit să nu ne oprim aici, ci să facem ceva la scară mai înaltă. Aşa am ajuns la conceptul de lecţii europene şi la evenimentul despre care vă spuneam mai sus care ne va oferi tuturor şansa de a învăţa din experienţa unor profesionişti străini din companii de top

Cât de curând vom da drumul şi la înscrieri, dar până atunci şi chiar şi după eveniment, orice feedback este mai mult decât binevenit

Când vine vorba de CSR nu prea ne ducem cu gândul la chestii cool. Nu e un domeniu la fel de efervescent cum e Social Media, de exemplu. Dar are un potenţial mare să ajungă pe agenda discuţiilor în toate mediile de comunicare. Un potenţial pe care ne-am gândit să îl scoatem în evidenţă la “European CSR Lessons” (17-18 mai), un eveniment organizat de echipa ResponsabilitateSocială.ro.

După ce am făcut bilanţul CSR pe 2010 la care au participat 111 bloggeri, ne-am gândit să nu ne oprim aici şi să facem ceva la scară mai înaltă. Aşa am ajuns la conceptul de lecţii europene şi la evenimentul despre care vă spuneam mai sus care ne va oferi tuturor şansa de a învăţa din experienţa unor profesionişti străini din companii de top

Partenerii noştri sunt: BCR, Carlsberg, Unicredit Ţiriac, Petrom, Raiffeisen Bank şi Unilever. Fiecare companie a invitat câte un specialist străin dintr-o ţară europeană. Acesta va prezenta un studiu de caz excepţional despre o iniţiativă de CSR pe care a derulat-o, iar apoi va intra în dialog cu publicul la o sesiune dedicată dezbaterilor despre situaţia domeniului CSR din Europa şi din România.

De asemenea, un reprezentant din România al companiilor va prezenta initiaţive locale de succes care au schimbat în bine viaţa societăţii româneşti.

Mai multe despre eveniment găsiţi aici: http://csrlessons.eu/despre-eveniment.html

Promisiunea noastră e că dacă veţi participa la conferinţe veţi obţine un bagaj de cunoştinţe care va trezi inspiraţie, idei şi sete de cunoaştere indiferent că sunteţi comunicator, coordonator de proiecte sau pur şi simplu persoană interesată de domeniu.

Despre cum vă puteţi înscrie aflaţi aici.

Aşadar, vă dau întâlnire pe 17-18 mai, la Hotel Ramana Majestic,  unde va avea loc “European CSR Lessons”.  Până atunci şi chiar şi după eveniment, orice feedback este binevenit

Înainte de a cere ceva, întotdeauna mă gândesc cum pot plăti pentru acel ceva. Şi nu vorbesc despre plăţi materiale pentru că ar fi prea simplu Problema trebuie să fie pusă în primul rând din bun simţ, apoi ca să îţi consolidezi relaţiile de care ai nevoie. Pentru că dacă începi să abuzezi de ele acum, s-ar putea ca în viitor să ţi se închidă multe portiţe.

O comunitate se află într-un permanent dai şi primeşti. Pornind de la lucruri mărunte – să dai un răspuns, să oferi soluţii sau să împărtăşeşti o experienţă, până la lucruri cu greutate, unde ai nevoie de participare consistentă din partea cât mai multor membri – cum ar fi o leapşă pe bloguri, promovarea unui concurs, formarea unei echipe de voluntari, adunarea unor oameni pentru un flashmob, creşterea numărului de fani a unei pagini de Facebook şi tot aşa.

Înainte să începi să tragi de oameni, asigură-te că ai o legătură cu ei şi că sunt dispuşi să te susţină. Dacă nu ai un teren pregătit, gândeşte-te ce ai de oferit în schimbul contribuţiei lor. Din păcate, cea de-a doua situaţie e cea mai frecventă. Concursurile sunt pentru mulţi o soluţie de moment. Poate fi exemplul “ne aduceţi like-uri pe pagină, noi poate vă dăm premiu”, îmbrăcate, evident, în mesaje care arată doar avantajele fanilor.

Totuşi, concursurile, cadourile sau promisiunile pot fi o oportunitate de a pune bazele unei comunităţi. Sunt câteva metode, dar acum m-am gândit să ne axăm pe 3 care, la mine cel puţin, au funcţionat de fiecare dată:

1) Implică membrii comunităţii în discuţii – gândeşte-te mai întâi la subiecte care îi interesează pe EI şi sunt dispuşi să îşi exprime părerile în legătură cu ele. Şi apoi la ce ai vrea TU să transmiţi. Altfel, vorbeşti la pereţi.

Multe pagini de Facebook care se bucură de un număr semnificativ de fani, primesc like-uri la postări, însă comentarii… Poate 5 la suta de like-uri. Nu cred că în stadiul ăsta publicul e cucerit. Te place şi atât. Nu este dispus să comunice mai mult cu tine pentru că nici tu nu îi dai motive.

2) Promovează membrii care te sprijină – fă-i cunoscuţi comunităţii, dă-i ca exemplu de urmat şi acordă-le influenţă. Le poţi lua interviuri, le poţi promova iniţiative, proiecte în care sunt implicaţi, share-ui blogurile lor ş.a. La nevoie, ei îţi vor uşura mult din muncă pentru că se simt speciali şi suficient de capabili pentru a-şi asuma rolul de lideri.

3) Primeşte-i cum se cuvine pe membrii noi – la fel de bine cum şi-a făcut cont pe site, a dat like la pagină, s-a înscris la o acţiune ş.a., persoana respectivă poate da unsubscribe, unlike şi cancel. Un mesaj de întâmpinare, o invitaţie la o discuţie, un răspuns şi orice alt mesaj de bun venit este o ocazie de a-i face pe cei noi să se simtă bine şi să se implice în discuţii.

E mult efort şi pe deasupra mai trebuie să fii şi generos. Hard work?

Intro:
Am de gând ca de acum înainte vorbele mele să fie îndreptate către câteva direcţii pozitive şi inspiraţionale. Pentru că, deşi sunt un om care sare repede cu critici, mereu intenţia mea vrea să se concretizeze în ceva constructiv. Iar pe lângă critici, mă mai pot folosi de exemple, experienţe şi observaţii – dar nu de orice fel.

Mi-aş dori să scriu cât mai des despre comunicarea online din cadrul unor campanii de responsabilitate socială care chiar au avut impact şi despre comunităţi online. Din două motive: 1) aflăm despre lucruri frumoase şi de succes made by people şi 2) eu îmi arhivez undeva evoluţia în calitate de online community manager (despre asta vorbim altădată). Mă voi ţine de cuvânt, aşa că, dacă sunteţi interesaţi şi nu mă aveţi pe Facebook, folosiţi-vă de feed sau abonarea prin e-mail (vezi în dreapta)

Şi acum să vorbim despre Red Nose Day

În 1985, pentru a-i ajuta de Crăciun pe locuitorii din Ethiopia, o mână de oameni unită sub numele de Comic Relief a organizat un eveniment unde cei mai iubiţi comedianţi din Marea Britanie au făcut show. În timp ce i-au distrat pe spectatori, au tras un semnal de alarmă asupra foametei din ţara africană şi i-au încurajat pe oameni să facă donaţii.

Ei bine, Red Nose Day are cumva legătură cu mica istorie de mai sus. Din 2 în 2 ani, de 18 martie, în UK se sărbătoreşte această zi în care oamenii au ocazia de a-i ajuta pe cei defavorizaţi şi să se şi distreze făcând acest lucru. Ideea e să îţi pui un nas de clovn, să te îmbraci uşchit sau să faci orice altceva pentru a-i amuza pe cei din jur. Iar ei să te plătească pentru diverismentul oferit donând pentru Comic Relief.

Site-ul şi banner-ele mi s-au părut foarte tari! Pe lângă informaţii de bază, există fel de fel de secţiuni care îţi vin în ajutor pentru a strânge fonduri. Îţi oferă mură-n gură idei cât mai năstruşnice pentru a-i distra pe colegii de la serviciu, facultate, şcoală sau din alte grupuri. Le vedeţi  aici.  Deci, să fii un pic de pe altă planetă de să nu te inspire deloc. Iar pentru profesori le dau câteva metode de a le stimula copiilor comportamentul civic

Prin pagina de Facebook au încercat să îi stimuleze pe cei aprox. 325.000 de fani prin două aplicaţii: una în care îţi uploadezi fotografia de profil într-un cadru, astfel încât ieşi cu nas de clovn, iar alta care îţi permite să te lauzi cu podoaba capilară uploadând o poză cu tine în care te prezinţi cu o frizură cât mai funky Şi evident, tot pe pagină, au şi o secţiune care te îndeamnă să donezi.

Pe wall au arătat prin statusuri şi fotografii de ce donaţia ta e valoroasă oricât de mică ar fi şi unde ajung banii strânşi. Au mers mult pe impact vizual, postând constant, pe lângă mesaje, imagini impresionant de înduişătoare din Africa, bătrâni şi copii din UK bolnavi sau orfani. Iar oameni care fac parte din categorii defavorizate au postat, generând discuţii şi o comunitate care s-a susţinut singură. Vorba unui mesaj recent adăugat pe pagină: It’s money for people like you and me.

Se pare că ziua a fost o întreagă nebunie în UK. Pe lângă oamenii de rând, s-au implicat artişti, companii, televiziuni şi posturi radio astfel încât s-au strâns peste 70 de milioane de lire.

Vreau să vă mai arăt ceva fain. Am găsit câteva apariţii pe bloguri în care oamenii au relatat cum i-au distrat pentru bani pe cunoscuţi. Aici sunt o gaşcă de năsoşi la serviciu care pedalează, iar unul e imbracat ca un personaj din Star Trek. Iar aici, un tip scrie pe scurt cum i-a îndulcit pe cei de la serviciu cu brioşe.

Înainte de orice, cred că iniţiativa e un exemplu de cum să grupezi oameni pentru a dona. Decât să tragi de un public răsfirat, mai bine mergi către stimularea liderilor, a oamenilor activi atât în grupurile lor, cât şi online şi care din plăcere (+ simţ al responsabilităţii) te vor ajuta. Iar  pentru cei care nu sunt activaţi în niciun fel, există oricând teledoane, concerte caritabile, parteneriate cu magazine online (x% din preţ = o donaţie) etc.

Mâine este Ziua Mondiala a Apei (22 martie) şi în toată lumea se desfăşoară evenimente specifice. Pentru multe companii, oricât de mici sau mari ar fi, este o oportunitate să arate cât de mult le pasă de mediul înconjurător

Eu am aflat câteva lucruri interesante de pe două pagini de Facebook dedicate: una şi a doua (cea oficială).

Un gest mic şi beneficii mari: Câteva lanţuri de restaurante colaborează cu organizaţia Food for the Poor pentru a strânge fonduri care vor fi investite în aparaturi de filtrare a apei în zone defavorizate. Iar de World Water Day vor încuraja clienţii să comande un… pahar cu apă. Aceştia pot plăti orice sumă doresc pentru acel pahar, iar banii vor fi donaţi proiectelor Food for the Poor   (sursa)

Şi în Social Media…

Producatorul de sticle Nalgene va lansa o mini campanie în Social Media fix pe 22 martie. Cum vor face awareness? Primii 100 de fani care vor posta pe pagina lor de Facebook sau pe Twitter un angajament pe care îl vor lua pentru a reduce consumul de apă vor primi o sticlă specială şi reducere de 50% la alte produse.

M-am uitat fugitiv pe site şi am dat şi de un test care îţi arată cât de risipitor eşti. Plus că au secţiuni dedicate despre programele lor de sustenabilitate. Bravo lor! Nu sunt ditamai compania şi iată că se implică în comunitate şi ştiu să şi comunice asta

De ce am reduce noi consumul de apă? Nu ne cere nimeni asta pentru că ţara noastră multe bogăţii mai are. Dar mi-ar plăcea ca un procent din banii pe care i-am dat aseară pe sticla de Dorna să meargă către un ONG care ar putea să ajute o comună unde apa din fântâni este infestată. Noi la oraş nici nu bem apă de la chiuvetă, pe când alţii…

În alte moduri nu văd cum ne-am putea implica. Eu una nu reuşesc să opresc apa în timp ce mă spăl pe dinţi, spăl vasele etc. Dar i-aş putea ajuta pe alţii dacă aş avea CUM – prin produsele pe care le consum.

E mult, puţin, eficient sau nu prea? Sincer, la un anumit nivel au efect. E un start de care pot profita pentru a vedea reacţii ale oamenilor şi câteva schimbări în urma acţiunilor de ecologizare şi împădurire. Iar pe viitor, vor şti cum să îmbunătăţească iniţiativele eco

M-a bucurat nespus să aflu de pe campusarad.ro despre un eveniment verde, numit “Săptămâna Pământului în Arad” (21-27 martie). Personal, cred că toate acţiunile eco înseamnă mai mult decât nişte rezultate benefice pentru comunitate.

Înseamnă că depăşim stadiul de a fi cu preocupaţi de mediu doar cu gândul şi FACEM concret ceva pentru viitorul nostru! Că trecem peste comoditate, rutina zilnică şi nu ne oprim la doar a vrea să protejăm mediul, ci ne implicăm în funcţie de cum ne permite timpul…

Şi acum dacă aţi trecut peste paragraful de mai sus în care mi-am descărcat momentul, să aflăm câte ceva despre ce vor organiza câţiva oameni în oraşul lor:

- una din zile va fi dedicată ecologizării malului Mureşului şi împăduririi unui spaţiu din Parcul Natural “Lunca Mureşului”;

- în toate cele 7 zile ale evenimentului, între orele 20.30 şi 21.30 iluminatul clădirilor simbol din Arad va fi oprit;

- într-o zi va fi organizată o expoziţie tematică, în faţa primăriei, cu desene realizate de copii, iar în altă zi vor fi prezentate fotografii ale expediţiei din Etiopia a lui Alin Totorean;

- arădenii preocupaţi de problemele de mediu ale oraşului sunt invitaţi să participe la dezbateri şi să vizioneze un film documentar despre mediu;

- se va organiza un târg de obiecte handmade şi de schimb de bunuri (un alt fel de reciclare);

- Oana Şeran, creatoare de modă va prezenta o colecţie de haine eco;

- va fi o mini-campanie de încurajare a locuitorilor sa facă mişcare în aer liber. Cu alte cuvinte, să îşi lase maşina în parcare şi să iasă la plimbări cu role, bicle sau pur şi simplu pe jos.

Mai multe nu ştiu nici eu, dar probabil că în curând vor fi comunicate detalii pe site.

E mult, puţin, eficient sau nu prea? Sincer, la un anumit nivel au efect. E un start de care pot profita pentru a vedea reacţii ale oamenilor şi câteva schimbări, în urma acţiunilor de ecologizare şi împădurire. Iar pe viitor, vor şti cum să îmbunătăţească iniţiativele eco

Pentru că sunt curioasă cum va fi decurs totul, mă voi informa şi poate fac un update la post.

Eu sunt un pic (un pic mai mult) obsedată să mă feresc de alimente pline de chimicale. Am mai vorbit despre asta într-un post, aşa că nu reiau slujba. Iar într-o zi, am căutat pe net reţete de îngheţată făcută în casă – cu lapte, smântână şi ce s-o mai pune. Am ajuns pe un forum, habar n-am cum/care, unde cineva anunţa că chiar are un laborator unde fabrică în cantităţi limitate îngheţată 100% naturală şi o comercializează. Preţurile erau pe măsură, dar nu exagerate.

Se plângea că a primit multe refuzuri din partea comercianţilor pentru că, se pare, clienţii nu prea s-au înghesuit să cumpere. Ba că are un gust ciudat, ba că e scumpă… Totuşi, câţiva care încercaseră îngheţata postaseră pe forum că este bună şi are un gust deosebit datorită smântânii.

În cele din urmă m-am lăsat păgubaşă. Nu am mai făcut nicio îngheţată. Dar am descoperit între timp pagina de Facebook a unei îngheţate naturale din India. Are peste 6.500 de fani care par înnebuniţi după ea şi dau sfaturi în privinţa aromelor. Au chiar şi un poll unde poţi vota cam ce tip de îngheţate preferi.

Să mai spun că vreau şi în România ceva de genul ăsta? Produse româneşti, naturale, de la îngheţată la whatever, care să nu se limiteze la a sta pitite printre rafturi în hypermarket sau izolate în magazine bio. Ci să se promoveze online! Degeaba se fac campanii de încurajare să cumpărăm produse româneşti, de la mici producători, fără E-uri ş.a. dacă ele se prezintă comunist publicului.

Nimeni nu se simte cool că a mâncat o îngheţată naturală no name, dar dacă e vorba despre un Magnum îţi şi vine să postezi pe Facebook un status în care să îi anunţi pe toţi cum ţi-ai răsfăţat simţurile. Iar cea naturală poate fi chiar mai bună

În fine, poate cu postul ăsta mă motivez şi eu să încerc în weekend o reţetă… Şi-aşa mi s-a făcut deja poftă

p.s: dacă aflu în cele din urmă cum se numeşte îngheţata aceea naturală care se găseşte în comerţ vă dau de veste.

Mai puteţi participa la bilanţ până pe 14 martie – un timp suficient pentru a vă aminti de campaniile de responsabilitate socială din 2010

Până acum au răspuns 56 de bloggeri, iar dacă timpul vă permite, mi-ar plăcea să treceţi prin posturile lor pentru a le cunoaşte opiniile despre CSR-ul din România

Pe 14 februarie echipa ResponsabilitateSociala.ro a lansat a 3-a ediţie a Bilanţului Responsabilităţii Sociale. Este un bilanţ la care poate participa oricine care are un blog şi doreşte să răspundă la câteva întrebări legatate de modul cum s-au implicat companiile în comunitate în 2010.

Cine e în urmă cu veştile, poate gasi detalii aici.

Mai puteţi participa la bilanţ până pe 14 martie – un timp suficient pentru a vă aminti de campaniile de responsabilitate socială din 2010

Mă mănâncă degetele să nominalizez şi eu câteva companii dar nu ar fi etic să fac asta din moment ce am legătura cu bilanţul. Puteti vedea in directorul de ştiri câteva proiecte frumoase care au fost anul trecut şi să le apreciaţi sau din contră, să le criticaţi constructiv, răspunzând la iniţiativa noastră.

Până acum au răspuns 62 de bloggeri, iar dacă timpul vă permite, mi-ar plăcea să treceţi prin posturile lor pentru a le cunoaşte opiniile despre CSR-ul din România