Când un brand organizează un concurs pe pagina sa de Facebook, zici că tot micul ei univers o ia razna. Dintre toate specimenele de fani, există unul aparte care mă distrează teribil – cei care încearcă să îi încânte pe administratorii paginilor. Sunt extrem de amabili, răspund la toate posturile, terminând mereu comentariile cu fraze tip “sper şi eu să câştig”/”tare mi-ar plăcea să câştig şi eu odată în viaţă”. Unii chiar îţi compun versuri! Fiţi atenţi la individul de mai jos, care a comentat la o postare de la Prigat referitoare la un concurs:

Nu ştiu dacă reacţionează aşa pentru că simt nevoia să se diferenţieze de ceilalţi fani, pentru că au un bun simţ deosebit sau pentru că vor să epateze. Dar mie îmi plac. Când sunt concursuri pe pagini, genul ăsta de fani sunt comedie. Vă mai dau un bonus:

‘Nţelegeţi, da?

Pepsi Refresh este un proiect care a adunat peste 600 de idei propuse de utilizatori de Facebook pentru a da un refresh vieții urbane. Pe scurt, ideile au susținut diverse cauze sociale, culturale, eco, educaționale sau urbane, care dacă primeau finanțare din partea Pepsi, ar fi adus un bine comunității. Acestea au fost suspuse la vot public, rămânând în finală primele 10, cele mai votate. În ultima etapă care a avut loc ieri, autorii acestor proiecte de top le-au prezentat în fața juriului format din Cabral, Cristina Bazavan și Mihai Dobrovolschi.

Până acum, au mai fost programe de granturi desfășurate de companii cu renume, însă niciuna nu le-a dus la un punct de ”WOW!”. Pepsi a dat acum o lecție despre cum poți face asta:

1. Un concept bun și clar - ”Dăm un refresh vieții urbane”: Au găsit acel ceva de care suntem atașați cu toții: orașele în care trăim. După care, au mers către ceva dorit de toată lumea: bani pentru rezolvarea unor probleme

2. Un sistem eficient de inscriere a ideilor și de supunere la vot: Aplicația a făcut ca totul să fie extrem de transparent și simplu de share-uit. Folosindu-ne doar de conturile noastre de Facebook am putut urmări clar proiectele înscrise și să le votăm pe cele preferate. Fără conturi pe alte site-uri, regulamente confuze și dificultăți în publicarea propunerilor.

3. Engagement și word of mouth: Postări zilnice, raspunsuri rapide la întrebări și premii oferite celor mai activi vontanți și comentatori au contribuit enorm la creșterea interacțiunii cu utilizatorii. Dacă ați urmărit pagina și aplicația, ați văzut că întotdeauna oricine a primit răspuns rapid la nelămuriri și comentarii într-un mod cât se poate de prietenos. Sună simplu, dar pe unele pagini mari bate vântul când fanii pun întrebari

Cred că pe bloguri au fost mai bine de 100 de apariții despre Pepsi Refresh, iar majoritatea vorbesc de bine. Iar criticile, fie ele și puține, sunt de bun simț și mai mult ca sigur vor ajuta organizatorii la edițiile următoare.

4. Live streaming și susținere din partea unui super juriu: Mi-a plăcut că marea finală s-a desfășurat la scenă ”deschisă”. Chiar dacă în sală am fost vreo 30-40 de inși, peste 2.400 de oameni au urmărit live prezentările proiectelor prin livestream pe pagina de facebook Pepsi Romania. Eu am avut norocul să urmăresc ce se întâmplă și care sunt reacțiile, chiar din… sală.

Membrii juriului au pus întrebări pertinente, au căutat să explice care sunt punctele tari și slabe ale proiectelor, iar la final au ales câștigător ”Turnul nostru”, un proiect care merită și poate fi pus în practică de oameni serioși care au habar despre project management. Poate că nu a fost cea mai cea idee, dar inițiatorii din spatele ei au prezentat credibilitate, maturitate și ambiție.

5. Un proiect care poate avea continuitate: Feeling-ul meu e că s-a creat o competiție zdravănă în mediul online pentru a te implica în comunitate. O fi doar un sentiment greșit, dar  cred că tot mai mulți dintre noi susținem companiile care ne oferă posibilitatea de a ne pune în practică ideile bune. Iar conceptul de ”refresh” poate fi aplicat în orice planuri de viitor ale Pepsi, care au legătură cu responsabilitatea socială.

Or fi mai multe de zis, dar eu mă opresc aici și închei cu felicitări catre toți cei care au pus umărul la proiect: participanți în competiție, juriu, reprezentanți ai Pepsico, echipa Xplain care a implementat și coordonat toată partea de Social Media, bloggeri and so on

Sursa foto

In Urban Dictionary, “Facebook Evangelist” este tradus ca o persoană care le spune constant celor din jur fără cont pe  Facebook să îşi facă unul, chiar dacă nu plănuiesc să interacţioneze cu aceştia după ce vor fi intrat în reţea.

Dacă pe cei care contribuie la creşterea reţelei îi numim evanghelişti ai Facebook-ului, pe cei din interior care aduc utilizatori către comunităţi existente i-am putea numi evanghelişti pe Facebook – care nu mai atrag oameni în reţea, ci îşi îndreaptă prietenii către brand-uri, cauze etc.

În general, un evanghelist pe Facebook îşi încurajează prietenii să adere la cauze, să urmărească pagini sau să intre în grupuri alese în funcţie de diverse criterii. El este un susţinător adevărat sau unul fals în funcţie de aceste criterii la care organizaţiile contribuie la formarea lor.

Utilizatorii atraşi strict pentru că li se oferă beneficii materiale aduc oameni în comunitate pentru a le îndeplini lor unele favoruri. Prea puţini sunt motivaţi şi aduşi de dragul brand-ului. De aceea, eu le spun falşi evanghelişti pentru că deşi “umflă” comunitatea, scopul pentru care fac asta este iniţial doar personal. Likeri adevăraţi ai dacă după deja populara tactică de concursuri converteşti fanii cu numele în fani dovediţi.

Pe de altă parte, există şi evanghelişti adevăraţi de-a gata. De obicei, îi găsim în comunităţi în jurul unor cauze sau în grupuri cu un scop practic. Şi principalul motiv este că aici simt că pot avea un rol prin care contribuie la dezvoltarea unui fapt, fără să promoveze interese comerciale.

Oricum ar fi, cred că încă prea puţine organizaţii se gândesc că pot avea lideri care permanent să îşi arate susţinere. Încă e fugă către cât mai mult şi mai puţină agitaţie pentru cât mai bun. Dar va veni vremea când vor apărea mai des întrebări precum “De ce dacă am 20.000 de fani, media like-urilor la statusuri este de 30?”.

p.s.: “Facebook Evangelist” poate avea şi sens religios.

Mâine este Ziua Mondiala a Apei (22 martie) şi în toată lumea se desfăşoară evenimente specifice. Pentru multe companii, oricât de mici sau mari ar fi, este o oportunitate să arate cât de mult le pasă de mediul înconjurător

Eu am aflat câteva lucruri interesante de pe două pagini de Facebook dedicate: una şi a doua (cea oficială).

Un gest mic şi beneficii mari: Câteva lanţuri de restaurante colaborează cu organizaţia Food for the Poor pentru a strânge fonduri care vor fi investite în aparaturi de filtrare a apei în zone defavorizate. Iar de World Water Day vor încuraja clienţii să comande un… pahar cu apă. Aceştia pot plăti orice sumă doresc pentru acel pahar, iar banii vor fi donaţi proiectelor Food for the Poor   (sursa)

Şi în Social Media…

Producatorul de sticle Nalgene va lansa o mini campanie în Social Media fix pe 22 martie. Cum vor face awareness? Primii 100 de fani care vor posta pe pagina lor de Facebook sau pe Twitter un angajament pe care îl vor lua pentru a reduce consumul de apă vor primi o sticlă specială şi reducere de 50% la alte produse.

M-am uitat fugitiv pe site şi am dat şi de un test care îţi arată cât de risipitor eşti. Plus că au secţiuni dedicate despre programele lor de sustenabilitate. Bravo lor! Nu sunt ditamai compania şi iată că se implică în comunitate şi ştiu să şi comunice asta

De ce am reduce noi consumul de apă? Nu ne cere nimeni asta pentru că ţara noastră multe bogăţii mai are. Dar mi-ar plăcea ca un procent din banii pe care i-am dat aseară pe sticla de Dorna să meargă către un ONG care ar putea să ajute o comună unde apa din fântâni este infestată. Noi la oraş nici nu bem apă de la chiuvetă, pe când alţii…

În alte moduri nu văd cum ne-am putea implica. Eu una nu reuşesc să opresc apa în timp ce mă spăl pe dinţi, spăl vasele etc. Dar i-aş putea ajuta pe alţii dacă aş avea CUM – prin produsele pe care le consum.

Săptămâna asta am dat peste o prezentare de rochii roşii, pe Fashion Tv, iar modelele erau vedete mai mult sau mai puţin cunoscute. Rochiile erau wow! aşa că am urmărit prezentarea până la final, când a apărut numele unei campanii pe ecranul din capătul podiumului: The Heart Truth.

Am căutat astăzi mai multe informaţii pentru că eram curioasă. Şi, de ce să mint, voiam să revăd acele rochii

Pe scurt, „The Heart Truth” este o campanie care are ca scop să crească gradul de conştientizare a bolilor de inimă în rândul femeilor, iniţiată în S.U.A de către National Heart, Lung, and Blood Institute (NHLBI). Iar simbolul este… rochia roşie – de aici şi legătura cu prezentarea de modă de pe 10 februarie. Pentru a trage un semnal de alarmă asupra riscurilor acestor boli, s-au alăturat mai multe organizaţii, printre care şi Diet Coke, despre care voi spune mai jos cum a participat. Până atunci, hai să vedem cu ce au început…

Comunitate online

Pe site-ul institutului s-a făcut o secţiune separată pentru campania „The Heart Truth” şi au pus la dispoziţie resurse de informaţii despre cum poţi minimiza riscul de a te îmbolnăvi de inimă, pe cine poţi contacta pentru a afla mai multe şi detalii despre cum poţi susţine campania în oraşul tău, la locul de muncă, în presă ş.a.

În plus, au ajutat comunitatea sa îi sprijine mai mult decât prin răspândirea online a unor mesaje. De exemplu, au oferit un ghid de idei pentru a promova campania în cadrul unor evenimente locale, alături de template-uri de newslettere, scrisori, comunicate de presă etc.

Social Media

Nu pot lipsi o pagină de Facebook cu 3.521 de fani şi un cont de Twitter cu 3.178 de followers – până acum.

Pentru că institutul a declarat ziua de 4 februarie ca fiind National Wear Red Day, au încercat să profite de asta pentru a activa mai mulţi fani – femeile susţinătoare trebuiau să se fotografieze purtând ceva roşu şi să uploadeze poza pe wall-ul paginii. Dar nu prea a avut succes figura.

Încă mai este secţiunea din pagină cu indicaţii despre cum poţi lua parte la această iniţiativă.

Parteneriatul cu Diet Coke

Cred că asta este partea care mi-a plăcut cel mai mult. Ideea se bazează pe nişte steguleţe cu inimioare care au fost „plasate” atât prin ţară, cât şi… online. Dacă prinzi o inimioară prin oraş, o fotografiezi, îi pui ca titlu „Heart Truth Flag” şi îi semnalezi locul prin Facebook Places. O poză înseamnă o donaţie de 1 dolar făcută de Diet Coke. Online, un click pe un banner cu o inimioară valorează aceeaşi sumă.

Bloggerii pot participa mai mult, uploadând pe blog un banner şi încurajându-şi cititorii să dea click pe el. Un click valorează 50 de cenţi.

Sistemul este valabil până când se va strânge din donaţii suma de 100.000 de dolari. Mi s-a părut foarte tare pentru că, pe lângă faptul că dau o sumă mare de bani oferă şi un mod prin care publicul se poate implica direct în susţinerea cauzei

Observaţii

Mi-ar fi plăcut să văd un blog sau o secţiune pe site cu articole apropiate de experienţa umană. Ce-i drept, există nişte testimoniale pentru asta, dar printr-un blog ar fi putut oferi sfaturi şi indicaţii pentru omul de rând.

Evenimentul şi National Wear Red Day mi s-au părut ok, chiar dacă nu au fost prea originale. Figura cu  „ zilele speciale” mai ţine, dar nu cred că mult.

Pe pagina de Facebook interacţiunea e slabă, ţinând cont că au un număr măricel de fani. Nu prea exstă încercări de a stimula conversaţii, iar ideea cu upload-area fotografiilor cu tine îmbrăcată în roşu nu a conturat clar motivul pentru care ar trebui să faci asta.  Oricum, îmbunătăţirea paginii nu e o problemă care să nu poată fi rezolvată.

Îmi place că resursele nu sunt împrăştiate prin N locuri. Chiar dacă mi-ar fi plăcut ca design-ul site-ului să fie mai mişto – deocamdată parcă prea arată a site de institut, dacă mă înţelegeţi, totuşi găsesc acolo orice am nevoie să aflu şi cum mă pot alătura campaniei. Pe Facebook au oferit informaţiile esenţiale, au pus la dispoziţie badge-uri pentru bloggeri, au instalat o aplicaţie prin care îmi arată ultimele tweet-uri şi… au uploadat poze de la evenimente. Uite aşa am putut să admir din nou rochiile

M-am întins mult în postul ăsta, dar este o campanie din care se pot prinde multe lucruri despre cum putem implica publicul cât mai mult în acţiuni de responsabilitate socială. Mă duce cu gândul la „Campania Promisiunilor” de la Avon care mi se pare cea mai bună până acum (din România), dintre cele împotriva unei boli.

Jumo.com este o reţea de socializare lansată recent de catre Chris Hughes, co-fondator Facebook. Reţeaua este dedicată cauzelor caritabile, având ca scop sprijinirea ONG-urilor din întreaga lume (sursa).

Când mi-am făcut cont am putut alege să urmăresc profiluri din zonele: artă şi cultură, educaţie, mediu şi animale, sănătate, drepturile omului, pace si guvernare, sărăcie. Am bifat pentru început sa dau follow câtorva organizaţii educaţionale şi de protecţie a mediului.

Sunt curioasă cum şi în ce măsură vor comunica utilizatorii. Fiind o reţea care uneşte oameni care îşi doresc să fie la curent cu problemele globale, să contribuie la rezolvarea lor sau mai frumos spus „să lucreze împreună pentru a schimba lumea” (Chris Hughes), e limpede că interacţiunea va fi mai disciplinată decât pe Facebook.

Că tot veni vorba, nu îţi poţi face cont dacă nu ai un profil pe Facebook. De asemenea, aduce un pic cu super-reţeaua amintită şi cu Twitter, prin diverse elemente (buton de „Like”, sistemul de „followers” etc.)

Nu mi-am alocat încă mult timp să-i cercetez interiorul mai bine, cred că în weekend voi face asta. La prima vedere îmi place. Conţinut, formă, organizare, blog… şi încă e în varianta beta

…În Spania.

Pe scurt, pe 29 septembrie au manifestat sute de mii de spanioli în marile oraşe împotriva Guvernului şi mediului privat. Nemulţumirile pe care şi le-au exprimat pe un site dedicat grevei din ziua respectivă sunt asemănătoare cu cele ale românilor care nu au ieşit în stradă la manifestări până acum. E vorba de cei care lucrează în companii, de cei care termină studii superioare şi nu reuşesc să se angajeze, de cei care vor să îşi deschidă o afacere, dar statul parcă le pune piedici în loc să le faciliteze acest lucru ş.a.

Printre cerinţele lor au fost: creşterea salariului minim (în Spania este în jur de 630 de euro pe lună, iar în Franţa 1320 de euro. Noi ce să mai zicem…), plata orelor suplimentare de muncă, renunţarea la contracte de probă sau temporare şi un sistem universitar mai avansat, cu mai multe gratuităţi pentru studenţi.

Ce s-a întâmplat pe Facebook

Am găsit pe net un articol care vorbea exact despre cum s-au mobilizat internauţii pentru grevă. De aici, mi-a fost uşor să dau de discuţiie de pe Facebook şi Twitter.

Dacă pe Facebook dai la search „huelga general” (grevă generală) vor fi afişate câteva sute de rezultate. Încearcă apoi să cauţi şi „grevă România”, „grevă” sau „grevă generală”. Da. Mai nimic nu apare.

Cea mai populară pagină dedicată grevei generale din Spania are 60.836 de fani. Au fost postate de către aceştia 384 de fotografii, 22 de topicuri de discuţii, peste 350 de postări pe perete (nepunând la socoteală comentariile) doar în ziua de 29 septembrie şi 136 de review-uri.

Îţi dai seama din discuţii că greva nu a fost întocmai cum s-au aşteptat. Mulţi s-au trezit singuri prin centrele oraşelor pentru că lumea nu s-a adunat. Unii postau de pe mobil că sunt în piaţa X şi că aşteaptă să mai vină manifestanţi, alţii că sunt pe picior de plecare către centru sau că nu mai pot veni pentru că au intervenit diverse lucruri. Toţi primeau răspunsuri, se ajutau sau se autocriticau pentru că au fost laşi.

Totuşi, în Barcelona au ieşit 400 de mii de oameni şi s-a lăsat şi cu violenţe. Nu intru în detalii, însă au fost interesante câteva postări din partea asta. Pe un grup, cineva aflase că unele companii (spunând şi locurile unde se află) şi-au ameninţat angajaţii că dacă fac grevă îi concediază. Aşa că i-a încurajat pe cei de acolo să protesteze la sediile acestora. Discuţii pe tema asta au fost multe. Dacă ştiţi un pic de spaniolă daţi click pe print-screen-ul de alături şi veţi vedea una de acest gen.

S-au creat şi grupuri contra grevei generale, dar mai slabe. Un exemplu este un eveniment numit „Pe 29 septembrie toată lumea la muncă!” la care au confirmat peste 8000 de oameni şi au refuzat peste 5000. În descrierea event-ului este menţionat că a merge la serviciu în această zi este  o formă protest faţă de Guvern şi sindicate, dar arătată prin muncă.

Ce s-a întâmplat pe Twitter

În ziua cu pricina, la ora 10.00, #huelgageneral era printre primele trending topics din lume. S-a dat bătălie între #yonovoy , #yovoy si #huelga. M-am uitat peste tweet-urile de pe 29 septembrie care evident conţineau la greu păreri, frustrări şi nemulţumiri legate de lipsa de curaj sau invers – prea multă atitudine, traficul blocat în unele oraşe, liderii de sindicat ş.a.

Pentru oricine interesat hash-tag-urile au fost o pepinieră de informaţii. Am ajuns să deschid N tab-uri cu relatări de pe bloguri, fotografii făcute de către cei care se aflau la momentul respectiv protestând în oraş şi filmări postate pe Youtube. Numai scanând câteva zeci de tweet-uri  îţi poţi face o idee în ce locuri a avut loc proteste, până la cât şi cum s-au comportat oamenii şi poliţia.

Pe Youtube

Clipul pentru anunţarea grevei a fost postat pe 9 septembrie şi nu a strâns decât 4.465 de vizualizări, în timp ce clipul contra grevei a avut 12.759 de vizualizări şi a fost postat cu 2 zile înaintea evenimentului. Materiale video de pe 29 septembrie sunt multe şi au avut parte de mii de vizualizări. Cred că cel mai popular este acesta cu aprox. 10.000 de vizualizări în 8 zile şi 147 de comentarii.

Pe Youtube discuţiile nu au fost la fel de civilizate precum cele de pe Twitter şi Facebook. Utilizatorii şi-au permis să aibă un limbaj mai agresiv pentru că acolo încă sunt un nobody dintr-o mulţime de certăreţi nobody. De aceea, nu prea am avut răbdare să le citesc comentariile (semănau cu ce se întâmplă în ro la sfârşitul articolelor de pe site-urile de presă)

Însă în rest cred că vreo 2 ore am tot citit tweet-uri, postări pe Facebook şi de pe bloguri. Chiar dacă greva nu a fost un succes, în mediul online n-aş spune acelaşi lucru. Au format o comunitate, a existat interacţiune în permanenţă şi au contribuit la impactul grevei, chiar dacă cei mai mulţi au lucrat în acea zi. Oricând pot relua mişcarea pentru că deja au experimentat mobilizarea online. Şi-aşa a fost a 7-a grevă din istoria ţării – e timp să exerseze. În Bucureşti nu trece săptămână fără scandal în Victoriei-Cotroceni. Diferă organizarea şi… multe altele pe care nu le mai îndrug aici.

Avon Connects este reţeaua socială dezvoltată de Avon pentru reprezentanţii companiei, dar şi pentru clienţi sau potenţiali clienţi. Am auzit de ea la Webstock şi m-a ros curiozitatea să văd despre ce e vorba. Pentru că ideea chiar mi s-a părut mişto, mi-am făcut cont.

La prima vedere mi s-a părut un hibrid. Site-ul conţine materiale informative, bloguri şi discuţii între membrii înregistraţi structurate ca cele de pe forumuri. Nu mi-a plăcut la început amestecătura asta. Căutam direct să văd ce fel de useri sunt şi ce discută. Dar am dat peste nişte materiale mişto – băieţi dacă citiţi postul ăsta va trebui să daţi skip la partea asta. De exemplu am stat 8 minute să mă uit la un clip în care se machiază o tipă, iar cu ocazia asta am aflat cum arată şi la ce este de folos un iluminator ))

Trecând la lucruri mai serioase, ţi-ai putea petrece vreo 2 ore pe site la început pentru că găseşti tot felul de materiale informative şi discuţii interesante. Tipele înregistrate nu sunt chiar atât de analfabete şi mahalagioaice ca cele de pe Kudika – fără supărare dar când am intrat prima şi ultima dată pe forumul acela am crezut că s-au mutat acolo mall-ul din Vitan şi piaţa Rahova. Pentru companie e un avantaj că îşi prezintă produsele prin intermediul celor care le folosesc, nu doar prin broşură. Iar păreri de rău nu prea am văzut să fie. Un punct slab este că interacţiunea între utilizatori este cam scăzută. Rar un topic atrage multe postări.

Site-ul îţi oferă posibilitatea să intri în legătură cu un reprezentant Avon din zona ta. M-am folosit şi eu de funcţia asta şi am căutat pe cineva din Bucureşti. M-am dezumflat repede când am mi s-a afişat doar unul din oraşul meu. Dacă vreau altul trebuie să reiau căutarea. De fiecare dată îmi este afişată doar o persoană despre care nu pot afla decât datele de contact. Ar fi fost mai drăguţ să văd un profil, o recomandare, un ceva care să mă ajute să îmi fac o impresie.

Nu-mi place că sunt cam împrăştiate zonele site-ului. Am bâjbâit să regăsesc clipul despre care v-am zis mai sus pe care îl văzusem în urmă cu vreo 2 zile. Parcă nu e pus în valoare nimic anume. Până la urma care e scopul principal? Să citesc despre Avon sau să interacţionez şi prin asta să aflu mai multe despre Avon?

Per total ideea mi se pare bună şi site-ul are potenţial. Păcat că nu se văd cei 15 oameni care se ocupă de el (conform declaraţiilor făcute la webstock). Deocamdată îmi ţin contul mergând pe ideea că… nu se ştie.