Pe vremea studenţiei mele vedeam blogul ca pe un mijloc de afirmare şi mi s-au oferit o grămadă de motive să am unul şi să mă ţin de el. Amintesc aici de Olimpiadele  Comunicării care încurajau zdravăn viitorii comunicatori să fie activi în blogosferă, dar şi de unele teme de la facultate care cereau timid cunoştinţe despre blogging. Sincer, eu nu ştiu om care să fi avut blog din 2007-2009, în care să îşi fi dat măcar de 3 ori pe an cu părerea despre campanii şi după terminarea facultăţii să nu fi pătruns în câmpul muncii.

Vreau să fac ceva astfel încât să le ofer actualilor studenţi motivaţie de a-şi face un blog şi inspiraţie despre cum să îl folosească pentru a-şi construi un brand personal. Nu vreau să le umplu capul despre blogging ca meserie, ci pur şi simplu să le trezesc interesul pentru zona asta. Şi repet: să le dau inspiraţie.

Bun. Am în minte nişte conferinţe care să se desfăşoare la sediul SNSPA unde să fie printre vorbitori foşti studenti de la FCRP ale căror bloguri le-au folosit pentru a se pune în valoare şi chiar pentru a-şi găsi un job. Nu vă dau detalii acum, ţinând cont că  nu ştiu dacă se va transforma în realitate, chiar dacă sunt şanse

I-am povestit mai multe pe e-mail domnului Prodecan Dumitru Iacob şi a parut  încântat. Săptămâna aceasta mă voi întâlni cu dumnealui la facultate să vorbim despre idee şi cât, cum m-ar putea ajuta. Ţineţi-mi pumnii!

Sunt genul de om care nu poate să stea fără să facă ceva în plus pe lângă job. Îmi place să am unul sau mai multe proiecte iniţiate de mine, care nu au neapărat legătură cu domeniul în care lucrez. De-a lungul timpului, proiectele astea au luat naştere din idei simple şi determinarea de a le pune în practică. Am mers mereu pe principiul ca dacă am o idee, e păcat să nu o transform în realitate. Problema e că nu mi-am pus niciodată întrebarea “mai am timp şi de asta?”

Partea bună este că în fiecare proiect am implicat o echipă şi nu duc totul singură. Totuşi, mă întristez când văd că trebuie să îmi prioritizez proiectele personale (în care încadrez şi blogul) şi ce rămâne în coadă trece prin perioade de abandon… Sunt perioade în care nu pot să mă ocup de blog şi de altele, în care termin ziua de lucru în agenţie şi nu îmi mai arde să scriu. Sau pur şi simplu nu pot pentru că trebuie să lucrez la alte proiecte personale. Asta apropo de întrebarea lui Alex Negrea: “de ce nu îşi fac oamenii din agenţii bloguri?”.

Să ai un proiect personal înseamnă să îţi rezervi timp în weekend-uri ca să ţi-l planifici, să lucrezi în timpul săptămânii de la 8 seara în sus ca să îl implementezi, să faci în aşa fel încât să poţi gândi cu mintea limpede cum să îl îmbunătăţeşti şi să îl dezvolţi. La un moment dat, te ajunge oboseala psihică şi nu mai dai randament. Aşa că iar te planifici, dar de data asta ca să îţi uşurezi munca.

Totuşi, nu e chiar aşa de greu să ai un proiect în afara job-ului şi îmi pare rău că nu cunosc prea mulţi oameni care să îşi investească timpul în aşa ceva. Iată câteva avantaje ale proiectelor personale:

• Bani - Vrem nu vrem, de ei depindem, iar un ban în plus pe lângă salariu nu strică. De asemenea, dacă rămâi fără job, banii aceştia te pot ajuta să te întreţii până când îţi găseşti unul nou.
• Antreprenoriat – Te pregăteşti cum să conduci o afacere, iar experienţa te va ajuta în mod sigur în diverse situaţii ale vieţii când ai de luat decizii;
• Dezvoltare – Înveţi singur mai mult, descoperi lucruri noi şi îţi poţi face legături cu oameni pe care nu i-ai putea cunoaşte în alte contexte;
• Satisfacţii - Mândria că ţi-ai pus ideile în practică şi că ies nişte rezultate din asta nu se compară cu nicio apreciere a superiorului tău de la serviciu.

Dacă aveţi idei bune, sfatul meu este go for it! Riscaţi, dezvoltaţi-vă, cereţi sprijin din partea prietenilor şi folosiţi-vă timpul, mintea şi nişte bani puşi deoparte pentru a face o investiţie într-un proiect al vostru

Vă spuneam în postul anterior că vă invit să urmăriţi “European CSR Lessons“, un eveniment organizat de ResponsabilitateSociala.ro. N-am apucat să mai scriu nimic între timp pentru că am fost în focuri. Şi încă mă simt aşa, pentru că în continuare răspundem la mail-uri şi telefoane legate de prezentări.

Am avut mari emoţii în prima zi, când încă de la ora 10.00 au venit invitaţii. La ora 11.00 sala era plină. PREA plină! Mihaela Savu (Marketing Manager, RIB) a numit asta un succes!

Am avut norocul şi în acelaşi timp ghinionul de a sta în pauze la birourile de primire şi la conferinţe în sală. Spun noroc pentru că ultimul feedback ajungea la mine. Şi spre bucuria noastră, a fost numai de bine.

Am prins zâmbete, reacţii de entuziasm si mulţumiri care mi-au confirmat că de mult timp era aşteptat un astfel de eveniment.

Şi mai spun noroc pentru că eram prima care intra în interacţiune cu invitaţii străini. Ce m-a impresionat cel mai mult la ei? Voi pune prezentările pe al doilea loc pentru că înainte de orice, m-au încântat relaxarea, zâmbetul şi atitudinea.

Au salutat la intrare (şi la plecare), ne-au întrebat cum decurge evenimentul şi au stat de vorbă în lobby cu invitaţi din public pe care nu îi cunoşteau. Fără aroganţă şi figuri încruntate precum mulţi corporatişti români. Cel puţin asta am simţit eu

Spun ghinion pentru că nu am putut vedea finalurile conferinţelor.  Dar voi recupera asta când mă voi uita la filmările făcute de echipa Radio Lynx.

Şi dacă tot am adus vorba de parteneri le mulţumesc tuturor celor care au contribuit ca “European CSR Lessons” să se întâmple:

Celor care ne-au ajutat să avem vorbitori de top: BCR, Orange, Raiffeisen Bank, UniCredit Ţiriac Bank, Petrom, Carlsberg, Rompetrol, Unilever şi Renault. Apoi, celor care ne-au ajutat să ducem vestea mai departe: partenerii media, prietenii de pe Facebook şi bloggerii care au scris

Impresii până acum mai găsiţi la:  Dan Dragomir, Anca Tînc, Daniel Ştefan, Ariel Constantinof, Alexa Ionescu,  Suzana Csizsek, Leonard Bacică, Anca Aldea, Dumitriţa Hîrtie, Ioana Ciobotariu şi Valentina Roman – dacă am omis pe cineva, trageţi-mă de mânecă şi updatez.

Echipei de organizare: colegii Dragos, Sonia, Valentina şi Teo, prietenii de la Eventness şi voluntarii grozavi care s-au implicat: Mădălina, Andreea, Daniel, Livia şi Petra.

Acestea fiind spuse, sper că evenimentul a fost un început bun de conturare a unei comunităţi puternice care sprijină iniţiativele de responsabilitatea socială. Şi ca până la finalul anului să avem cât mai multe dezbateri pe tema aceasta.

Şi personal, mi-ar plăcea să existe discuţii mai multe privind comunicarea online a programelor de CSR. Dar despre asta voi scrie pe larg în postul următor

După ce am făcut bilanţul CSR pe 2010 la care au participat 111 bloggeri, ne-am gândit să nu ne oprim aici, ci să facem ceva la scară mai înaltă. Aşa am ajuns la conceptul de lecţii europene şi la evenimentul despre care vă spuneam mai sus care ne va oferi tuturor şansa de a învăţa din experienţa unor profesionişti străini din companii de top

Cât de curând vom da drumul şi la înscrieri, dar până atunci şi chiar şi după eveniment, orice feedback este mai mult decât binevenit

Când vine vorba de CSR nu prea ne ducem cu gândul la chestii cool. Nu e un domeniu la fel de efervescent cum e Social Media, de exemplu. Dar are un potenţial mare să ajungă pe agenda discuţiilor în toate mediile de comunicare. Un potenţial pe care ne-am gândit să îl scoatem în evidenţă la “European CSR Lessons” (17-18 mai), un eveniment organizat de echipa ResponsabilitateSocială.ro.

După ce am făcut bilanţul CSR pe 2010 la care au participat 111 bloggeri, ne-am gândit să nu ne oprim aici şi să facem ceva la scară mai înaltă. Aşa am ajuns la conceptul de lecţii europene şi la evenimentul despre care vă spuneam mai sus care ne va oferi tuturor şansa de a învăţa din experienţa unor profesionişti străini din companii de top

Partenerii noştri sunt: BCR, Carlsberg, Unicredit Ţiriac, Petrom, Raiffeisen Bank şi Unilever. Fiecare companie a invitat câte un specialist străin dintr-o ţară europeană. Acesta va prezenta un studiu de caz excepţional despre o iniţiativă de CSR pe care a derulat-o, iar apoi va intra în dialog cu publicul la o sesiune dedicată dezbaterilor despre situaţia domeniului CSR din Europa şi din România.

De asemenea, un reprezentant din România al companiilor va prezenta initiaţive locale de succes care au schimbat în bine viaţa societăţii româneşti.

Mai multe despre eveniment găsiţi aici: http://csrlessons.eu/despre-eveniment.html

Promisiunea noastră e că dacă veţi participa la conferinţe veţi obţine un bagaj de cunoştinţe care va trezi inspiraţie, idei şi sete de cunoaştere indiferent că sunteţi comunicator, coordonator de proiecte sau pur şi simplu persoană interesată de domeniu.

Despre cum vă puteţi înscrie aflaţi aici.

Aşadar, vă dau întâlnire pe 17-18 mai, la Hotel Ramana Majestic,  unde va avea loc “European CSR Lessons”.  Până atunci şi chiar şi după eveniment, orice feedback este binevenit

E mult, puţin, eficient sau nu prea? Sincer, la un anumit nivel au efect. E un start de care pot profita pentru a vedea reacţii ale oamenilor şi câteva schimbări în urma acţiunilor de ecologizare şi împădurire. Iar pe viitor, vor şti cum să îmbunătăţească iniţiativele eco

M-a bucurat nespus să aflu de pe campusarad.ro despre un eveniment verde, numit “Săptămâna Pământului în Arad” (21-27 martie). Personal, cred că toate acţiunile eco înseamnă mai mult decât nişte rezultate benefice pentru comunitate.

Înseamnă că depăşim stadiul de a fi cu preocupaţi de mediu doar cu gândul şi FACEM concret ceva pentru viitorul nostru! Că trecem peste comoditate, rutina zilnică şi nu ne oprim la doar a vrea să protejăm mediul, ci ne implicăm în funcţie de cum ne permite timpul…

Şi acum dacă aţi trecut peste paragraful de mai sus în care mi-am descărcat momentul, să aflăm câte ceva despre ce vor organiza câţiva oameni în oraşul lor:

- una din zile va fi dedicată ecologizării malului Mureşului şi împăduririi unui spaţiu din Parcul Natural “Lunca Mureşului”;

- în toate cele 7 zile ale evenimentului, între orele 20.30 şi 21.30 iluminatul clădirilor simbol din Arad va fi oprit;

- într-o zi va fi organizată o expoziţie tematică, în faţa primăriei, cu desene realizate de copii, iar în altă zi vor fi prezentate fotografii ale expediţiei din Etiopia a lui Alin Totorean;

- arădenii preocupaţi de problemele de mediu ale oraşului sunt invitaţi să participe la dezbateri şi să vizioneze un film documentar despre mediu;

- se va organiza un târg de obiecte handmade şi de schimb de bunuri (un alt fel de reciclare);

- Oana Şeran, creatoare de modă va prezenta o colecţie de haine eco;

- va fi o mini-campanie de încurajare a locuitorilor sa facă mişcare în aer liber. Cu alte cuvinte, să îşi lase maşina în parcare şi să iasă la plimbări cu role, bicle sau pur şi simplu pe jos.

Mai multe nu ştiu nici eu, dar probabil că în curând vor fi comunicate detalii pe site.

E mult, puţin, eficient sau nu prea? Sincer, la un anumit nivel au efect. E un start de care pot profita pentru a vedea reacţii ale oamenilor şi câteva schimbări, în urma acţiunilor de ecologizare şi împădurire. Iar pe viitor, vor şti cum să îmbunătăţească iniţiativele eco

Pentru că sunt curioasă cum va fi decurs totul, mă voi informa şi poate fac un update la post.

Dragoş a zis azi o chestie foarte tare. Cum ar fi ca examenul de licenţă să fie un fel de Olimpiadele Comunicării? Dacă ar fi fost aşa, zău că aş fi fost mai motivată şi m-aş fi dat de ceasu’ morţii să câştig olimpiada.

Să vedem cum ar fi fost…

Nu s-ar fi lucrat în echipă, ci individual şi fără etapă de preselecţie că na… Ne complicam. Formularul de înscriere era pe sistemul de la OC: nume, prenume, date de contact şi câteva idei despre ce vrei să scrii.

Pe site am fi avut o poză cu fiecare student, tema aleasă şi profesorul coordonator. Pentru că numai teme mişto de licenţă am auzit de la colegii mei şi îmi pare rău că nu le ştiu pe ale tuturor.

Ar fi existat tutoriate în care profesorul coordonator explica, răspundea la întrebări şi dădea feedback la ceea ce îi spuneai referitor la ce vrei să faci în lucrare. Adică exact inversul a ceea ce face profa mea de licenţă (dacă îmi citeşte blogul, m-am fript… dar neeaah!).

În cazul în care aveai blog îl făceai cunoscut profesorilor şi la final, poate pe lângă notă primeai şi un premiu pentru „Cea mai bună poveste despre licenţă”, „Cea mai bună relatare de la prezentări”, „Cea mai bună poveste despre munca la licenţă” ş.a. Ne-am mai fi destins un pic  :)

Dacă ar fi fost gândit aşa examenul de licenţă poate ar fi fost ceva entuziasm, adrenalină, altă atmosferă între profesori şi studenţi… Nu un morcov mare şi dorinţa de a scăpa cât mai repede de el.

E 3 dimineaţa. De 4-5 zile numai la ore d-astea m-am băgat în pat pentru că am lucrat la magazinul meu online. Oficial, pe 20 februarie 2010 (anul viitor pe vremea asta mă cinstesc, deci) am deschis HippieBox.ro.

Câteva explicaţii tehnice din partea lui Gabi şi a lui Marius, plus diverse tutoriale de pe net mi-au fost de mare ajutor. Voi mai retuşa site-ul pe parcurs, dar deocamdată sunt mulţumită.

Pentru cine nu ştie despre ce este vorba, Hippie Box este un magazin online cu produse handmade. Personalul atelierului este deocamdată format din mine şi mama mea, însă cât de curând intenţionez să caut colaborări deoarece primim foarte multe comenzi personalizate şi uneori suntem contratimp.

Sunt prea obosită pentru a mai scrie. Dar dacă sunteţi curioşi puteţi citi mai multe în câteva apariţii:

Facutdemana.com - un interviu dat de mine despre Hippie Box, handmade, pasiuni si altele.

Unica.ro – despre cum ne-am inceput afacerea.

Feminis.ro – o descriere a magazinului si cateva argumente pentru care ar trebui sa faci shopping online.

Le mulţumesc mult de tot celor care m-au încurajat până acum

Am primit astăzi un e-mail cu informaţii despre un târg aparte de produse handmade. Tot ce va fi pus la vânzare va fi donat de către diverşi artişti urmând ca banii de pe articole să ajungă la Asociaţia pentru Protecţia Animalelor ROBI.

Târgul Give4animals se va desfăşura în clubul Fourteen, Bucureşti (str. Benjamin Franklin Nr 14, vizavi de Atheneul Român), timp de 2 weekenduri:

26-27 februarie şi 5-6 martie 2010 între orele 17.00-22.00

Sigur voi dona şi eu câteva articole. Aşa ca dragă cititorule, dacă îţi plac accesoriile în stil hippie vino la târgul despre care am scris mai sus şi cumpără-mi una, două creaţii precum cele de pe Hippie Box. Practic gesturile noastre caritabile s-ar completa. Şi dacă nu îţi plac ale mele, poate îţi fac cu ochiul alte lucruri de pe acolo…

Eu nu voi fi participa pentru că, din câte am înţeles, voluntarii de la Asociaţia ROBI se vor ocupa de vânzare. Dar vin să cumpar

Iar dacă vrei şi apoi să mai cumperi, o poţi face online de pe blogul http://targulgive4animals.blogspot.com. Aceeaşi poveste: artiştii donează, tu poţi să cumperi, iar banii se duc la asociaţie.

Dacă vrei sa afli mai multe despre ce face ROBI, intră pe site. Mă gândesc serios să mă înscriu ca voluntar. Sigur îmi pot găsi din când în când timp în care să ajut. Şi am început de azi să fac acest lucru scriind acest post şi punând pe blog un banner cu sigla asociaţiei.

Haideţi să dăm mai departe vestea despre târgul Give4animals. Un mic post pe blog, o menţionare pe Facebook şi Twitter…

Update: Ştiu că de câteva zile se  vorbeşte prin presă despre câinii vagabonzi. Faceţi abstracţie şi gândiţi-vă că postul este scris acum 3 luni, când nu îşi dăduseră seama autorităţile că avem prea mulţi maidanezi pe străzile Bucureştiului.

În fiecare zi am fost la Tuborg Green Fest.  Vineri am fost leneşă şi m-am agitat doar la Şuie Paparude. În schimb, sâmbătă am făcut sport cât pentru tot anul.  După ce am anunţat dimineaţă pe Facebook, messenger şi pe forumul facultăţii, că am nevoie de voluntari pentru Umbrela Verde, am strâns  5 oameni.

Şi ne-am dus ca eco-voluntari (dacă nu exista termenul, tocmai l-am inventat)…

De pe la ora 17.00 am început să împărţim prin public stickere cu mesajul „Eu nu arunc gunoi pe stradă”. Nu mai ţin minte câte am dat… Multe în orice caz. In 3 ore am împărţit, le-am spus oamenilor să păstreze curăţenia şi să participe, dacă vor, la concursurile organizate de Umbrela Verde.

Faza zilei…

L-am văzut pe un puşti de maxim 18 ani cum a băut ultimul strop de bere, a aruncat paharul pe jos şi l-a strivit cu piciorul.  A dat să plece, dar după câţiva paşi l-am oprit. Am lăsat jena la o parte şi i-am zis:

„- Bună… Mă scuzi că te deranjez… Am văzut că ţi-a căzut paharul de bere un pic mai încolo…  ”
Cu o faţă mare îmi spune…
„-Da… O să mă duc să îl ridic…”

Şi s-a dus. I-am dat şi un sticker cu gândul că poate în viitor, mesajul „Eu nu arunc gunoi pe stradă”  îl va reprezenta.

Pe la ora 8 am zis stop. Am stat în zona cortului pentru VIP-uri pentru că era mai puţin praf. Cel puţin aşa aveam senzaţia… La 9 si jumatate fix au început Guano Apes să cânte.

Sandra Nasic a cântat de ne-a lăsat cu gurile căscate. Dată naibii! A făcut ce-a vrut din băieţi.  „Get your fucking shirts off!!!”… şi s-a executat. La „Lord of the boards”, ultima melodie, fluturau tricouri în aer.

La ieşire am sărit gardul. Din spate, cineva a strigat „Gol România!”. Asta a trebuit, pentru ca vreo… 30 000 de oameni să aplaude şi să urle de bucurie.

În poze sunt voluntarii din echipa cărora le mulţumesc mult de tot  (enoorm).  Chiar ne-am distrat încercând să facem un bine… Poze mai multe, săptămâna care vine pe UmbrelaVerde.ro

Voi faceţi vara spumă de căpşuni? Dacă nu voi atunci mama, bunica… Partea proastă este că doar la începutul verii sunt căpşuni.

Partea bună e că găsim în oraş ceva asemănător. La KFC. Este vorba de un amestec de cremă de fulgi de gheaţă cu sos de căpşuni, caramel sau ciocolată. Costă cam cât un suc la o terasă: 300 ml = 6,5 lei. Şi se numeşte Krushers

Vedeţi câteva spoturi aici şi aici. Exista şi un profil pe Facebook.

Acum ceva timp, am încercat să fac şi eu acasă o astfel de cremă, dar nu am blender şi a ieşit dezastru… Toată faianţa avea stropi roz :<

Nu cred că sunt singura care face comedie în bucătărie. Poate ne povestesc ceva şi Ioana, Mădă, Alexandra, Gărgăriţa, B-ul , Roxana şi Ioana (DarkDrama) dacă au încercat  să prepare vreun chec, spumă, cremă ş.a.

Consideraţi o leapşă ( de fapt vreau să ştiu că nu sunt singura anti-talent…  )

(poza)

Update: Au raspuns:

Mada – Din comoditate…

Ioana – Experimente

Ioana (DarkDrama) – Catastrofe culinare

Gargarita – Despre mancare (ne-a pus si poze )

Gala Premiilor pentru Educaţie este un concurs care urmăreste promovarea oamenilor, a proiectelor şi a organizaţiilor care au avut un impact semnificativ asupra sistemului educaţional din România.

In ce constă? Sunt 4 categorii de premii:

Categoria “Invatamant preuniversitar”:

1. Profesorul anuluibr

2. Elevul anului (din clasele V – XII)

3. Scoala anului (scoli generale de stat sau private, inclusiv licee)

Categoria “Invatamant universitar”:

4. Profesorul anului

5. Studentul anului (in ciclul de licenta sau master)

6. Facultatea anului (institutii de stat sau private)

Categoria “Cercetare in Educatie”:

7. Cercetatorul anului

Categoria “Organizatii neguvernamentale si proiecte”:

8. ONG-ul anului in domeniul educatiei

9. Cel mai bun proiect educational realizat de un ONG sau institutie de invatamant

Vedeţi a criteriile de eligibilitate şi regulamentul concursului daca v-am trezit cumva curiozitatea. Premiile sunt în valoare de 200 000 de euro. Acum sper că măcar acolo o spânceană tot v-am ridicat.

Cine doreşte şi se potriveşte se mai poate înscrie până pe 29 septembrie 2009.

Dacă simţiţi că scopul acestui post acesta este de a face reclamă, asta s-a şi vrut. Este un concurs deosebit şi poate cine ştie, chiar vor fi premiaţi oameni talentaţi. Păcat că eu nu mă simt studentul anului că altfel m-aş fi înscris . Dar pot să nominalizez un profesor pe care l-aş premia: Sebastian Fitzek. Dacă mai sunt profesori care merită nominalizaţi, să ne spună: Mădă de la Jurnalism, Ioana de la Litere – CRP şi Andrei de la ASE.

Mă gândeam să merg în weekend la mare. Aşa… O vizită scurtă de o baie, un soare şi un concert.

Cei din echipa Umbrela Verde se află de astăzi şi până sâmbătă la Constanţa şi tare mi-ar fi plăcut să le dau o mână de ajutor la acţiunile pe care le vor desfăşura.

Puteţi citi pe blogul Umbrela Verde ce „mişcări” mai fac prin ţară. Acum că sunt pe litoral, vor avea şi o acţiune de “aspirat” gunoaiele de pe plajă. Măcar câţiva dintre noi vor fi fericiţi, pentru un timp, că nu se vor mai trezi cu etichete şi mucuri de ţigară lipite de tălpi după ce ies din apă.

Daaar mi-am luat bilet la Santana aşa că am zis “pas””. Dacă sunteţi prin zonă, trageţi o fugă până în faţă la City Park Mall Constanţa şi participaţi la activităţi. Nu fiţi leneşi că sunteţi tineri. Plus că nu vă duceţi toţi la concert :-”

Cum aş putea să povestesc 3 luni de Olimpiadele Comunicării într-un post şi să nu va plictisesc? Am vrut de ieri să scriu, dar îmi era că o să o ţin doar în mulţumiri şi felicitări clişeice. Poate acum o să îmi iasă ceva deosebit…

“Mai puteţi?”

A fost întrebarea pe care am auzit-o cel mai des. Da, am putut să fim tari până la final. Cum puteam să nu prindem energie când am avut 600 de studenţi participanţi, peste 70 de profesionişti în Juriu, peste 40 de clienţi care au acordat brief-uri echipelor finaliste şi nu în ultimul rând când am avut sute de oameni prezenţi în sală la evenimente? Nu ai voie să pui punct la mijlocul cursei când vrei ca lucrurile să se întâmple şi mai ales să se întâmple aproape perfect. Îţi creştea ambiţia când vedeai câte lucruri mari se întâmplă jurul tău şi singur îţi găseai resursele necesare pentru a mai urca încă o treaptă.

“Make it happen”

Îmi amintesc acum când am fost prima dată la Dragoş în birou şi vorbeam despre Olimpiade. Încerca să mă facă să înţeleg cât de greu va fi, iar eu care nu aveam nici cea mai mică idee, mă gândeam în timp ce vorbea că trebuie să fie încă o ediţie a concursului oricât de imposibil ar face el să pară.

“Vaporul” a mers… Şi a mers pentru că fiecare a lăsat o bucată din puterile lui: Dragoş D., Dragoş T., Dan, Anca, Roxana, Cristina, Cristi. O mână de fier ne-a venit în ajutor si a fost formată din echipa de voluntari trup şi suflet pentru Olimpiade: Sonia, Ioana, Valentina, Andreea, Roxana, Elena, Corina, Daniel, Paul, Teo, Catalin, cele două Oane, Sămă şi Irina.

Poate cel mai mult mă bucur de perioada înscrierilor. Am stat până în ultima zi cu teama că nu se vor înscrie suficiente echipe şi chiar mă gândeam dacă telefoanele la profesori şi la asociaţiile studenţeşti au avut vreun rost… La final s-a dovedit ca totul a avut efect: mailurile cu formularele de înscriere curgeau de la studenţi din toată ţara, telefoanele îmi sunau ş.a. De aici povestea şi succesul au mers la braţ mai departe…

„Am fost zmei…”

Cum am început Preselecţiile la Olimpiadele Comunicarii? Colegul meu Dan conducea fără carnet, eu eram pe locul din dreapta cu un termos de cafea in braţe şi vorbeam la telefon cu participanţii pentru a-i ghida către locul unde aveau să se petreacă Preselecţiile. La o frână „delicată”, termosul a alunecat, eu nu eram atentă şi m-am ales cu o pată mare de cafea pe cămaşa mea albă. M-am agitat pe tema asta vreo două ore şi m-am calmat. Sunt multe întâmplări care s-au petrecut în spate, dar poate cu altă ocazie vă voi povesti mai multe.Acum vin de la birou după ce am încheiat prima zi de Briefing-uri şi Tutoriate şi am reuşit să ajung acasă mai repejor.

Aş fi vorbit mult mai multe cu voi, participanţii, insă timpul vostru pentru preselecţii a fost mai scurt decât al meu. Vă vedeam cum plecaţi pe rând, spre interviu, siguri pe voi, ştiind că seara numai câtorva le voi putea da mailul cu felicitări pentru calificare. Pentru toţi există şanse în viaţă, trebuie doar să ne croim un drum către ele

Astăzi am realizat că am început facultatea de o săptămână şi ceva. Deşi abia am mai vorbit cu prietenii din facultate, mulţi dintre ei mi-au făcut câteva vizite la Conferinţe. Nici nu mai ştiu ce am vorbit cu ei pentru că în timp ce le spuneam diverse, mă gândeam dacă s-a făcut aglomeraţie la intrare, dacă mai vine lume multă, dacă se începe Conferinţa în 5 minute, pe cine să rog să mă ajute cu ceva anume ş.a. Şi nici acum nu îmi vine să cred că am reuşit să facem faţă cu brio tuturor challenge-urilor…

Vă voi pune cât de curând pozele de la Preselecţii. Acum mă duc să mă odihnesc pentru că peste 8 ore încep Briefing-urile şi Tutoriatele pentru Comuncare Instituţională şi Comunicare Politică.

p.s: Mi-am făcut mai demult cont pe Twitter şi acum am început să îl folosesc. Ne citim şi acolo.

Aş fi vrut să scriu mai multe, dar cred că acum cuvintele sunt de prisos. Vreau doar să le urez multă baftă echipelor inscrise la a IX-a ediţie a Olimpiadele Comunicării! Le puteţi vedea pe toate intrând în pagina „Participanţi” .

Abia aştept să ne întâlnim la Preselecţii pentru că m-am „săturat” să ne auzim numai la telefon (deja asta ar fi un inside joke). Iar după ce trece o „nebunie” vine alta: Conferinţele. Dacă vreţi să vă puneţi un banner aşa cum am eu în dreapta blogului intraţi pe pagina „Promovare Conferinţe”, unde veţi găsi mai multe variante.

Acestea fiind spuse, noapte frumoasa şi ne citim mâine.

p.s: Să daţi click pe toate link-urile, ne-am înţeles?

Mă uitam acum în urmă la aberaţiile pe care le scriam legate de Olimpiadele Comunicarii în perioada concursului. Pe blogul meu scrisesem un singur post probabil într-un moment în care alergam din colţ în colţ ca să îmi termin toate proiectele. Pe blogul echipei mele, Hippie, am scris… pentru că am vrut să rămână undeva „arhivate” amintirile din acea perioadă.

Mă bucur acum că am lăsat ceva în urmă care să îmi scoată oricând un zâmbet de mulţumire. Chiar dacă nu am putut obţine la Olimpiade o medalie, am obţinut lucruri mai valoroase de atât. Şi nu vi le pot spune… Vreau să văd în blogurile viitorilor participanţi că trăiesc ceea ce fac pentru Olimpiadele Comunicarii şi nu iau totul ca un referat plictisitor pentru facultate.

Dau o leapşă mai departe la:

Andrei: http://b-ul.blogspot.com/
Update: Te tin minte ca de la Titus ai luat leapsa, dar de la mine nu )

Magdalena: http://magdalenarasnoveanu.blogspot.com/
Update:Merci Magdu.

Alexandru : http://blog.alexandrusava.com/

Echipei RG&B Lab: http://rgbcreativelab.com/
Update:Multumesc si bafta la campanie!

Alex: http://alexpetrache.wordpress.com/
update: ii multumesc ca a raspuns primul

Dragos Andrei : http://3ditorial.wordpress.com/
Update: Multumesc si sa te vedem in finala

Silviu Valentin: http://drosophilam.blogspot.com/

Eduard: http://traveling-through-life.blogspot.com/

Oana: http://oanadumitrescu.blogspot.com/
Update:Multumesc si ma bucur ca v-ati completat echipa.

Roxana: http://numaer.blogspot.com/
Update:Multumesc Roxana, sper sa preia si Miruna leapsa. Sigur Olimpiadele vor fi o experienta placuta

Echipei REDIM: http://redim2009.blogspot.com/
Update: Multumesc si multa baftaa!

Ioana: http://ioanadoroftea.wordpress.com/

Roxy: http://roxanicamititica.blogspot.com/

Echipei Grasshopper: http://saritura.blogspot.com/

Titus: http://multilayer.blogspot.com/
Update:Multumesc si verificati bine formularul inainte de a-l trimite

Echipei Brain Pie: http://brainpieteam.wordpress.com/
Update:Va multumesc si sper ca si Juniors si Tease PR sa onoreze leapsa

Leapşa cere să scrieţi:

1. Ce vă doriţi pentru voi la Olimpiadele Comunicării…
2. Cum merge lucrul până acum la rezolvarea campaniilor.
…şi
3. Să nominalizaţi încă 3 echipe sau participanţi să ducă leapşa mai departe.

Fiţi naturali, sinceri, inventivi… fiţi voi în ceea ce scrieţi! Credeţi-mă că nu aveţi nimic de pierdut că v-aţi lăsat cunoscuţi pentru oameni precum cei de aici, aici, aici, aici şi… aici.

Visezi să lucrezi în PR sau în Advertising şi te-ai prins că pentru asta nu este suficient să te duci la facultate? Ei bine, la câteva luni mai răsare câte un targ de joburi şi stagii de practică. Pe sistemul „numai 6-s norocoase”, câţiva studenţi ajung să nu se mai joace „de-a comunicarea”, ci să înveţe nişte lucruri concrete, lucrând într-o agenţie.

Câţiva colegi din PRime organizează PR & Ad Fair, un târg de joburi şi internshipuri care va avea loc la Muzeul Municipiului Bucureşti (vis-a-vis de Universitate) în perioada 13-14 martie. Sunt invitate 20 de agenţii, dar cum cerea este mai mare decât oferta, ar fi bine să vă luaţi la voi toate „vrăjile” necesare pentru a dovedi că sunteţi cei mai buni.

Să nu uit… De conferinţe nu ne vom sătura niciodată aşa că participaţi şi la ele dacă tot veţi fi în trecere. Mai multe detalii găsiţi pe http://www.befair.ro.

p.s: Nu vreţi să ştiţi cată alergatură este şi câţi nervi tari îţi trebuie pentru a organiza un astfel de târg.