Braşovul.

Este un reufugiu pentru mine pe care îl redescopăr în fiecare an. Până de curând îmi părea rău că nu ştiam prea multe localuri unde pot bea un ceai când vin din poiană sau unde să merg seara şi să ascult o muzică bună. Toamna trecută am şi pierdut un concert Iris deoarece nu ştiam că va avea loc, deşi eram în oraş.

Am descoperit TheCity.ro şi m-am gândit că v-ar interesa. Mie mi-a fost de ajutor. Este un portal menit să informeze trecătorii sau locuitorii din Braşov despre pub-uri, restaurante, baruri, cluburi, evenimente care ţin de acest oraş. Şi ce-i tare este că restaurantele sunt grupate în funcţie de specific aşa că imediat am găsit ceea ce căutam: pizzerii. Ca să nu mai zic că în descrieri se menţionează şi dacă au spaţii pentru fumători sau nu, un aspect care mă interesează foarte mult atunci când merg undeva căci degeaba e blatul crocant şi caşcavalul topit dacă în aer este numai fum. Pe lângă articole se găsesc şi poze, iar astfel ştii dinainte dacă te duci într-un loc „fancy trancy” sau în unul gen „doar bere şi voie bună”. A! Şi dacă stai mai mult în Braşov afli tot de pe TheCity.ro despre ce rulează la cinematografe sau ce piese de teatru se mai pun în scenă. Însă ce mi-a plăcut cel mai mult este comunitatea virtuală formată din cei care s-au înregistrat pe site. Fidelizare nu doar informare.

Mă întreb câtă lume îşi mai cumpără un ghid turistic din gară sau se uită înainte pe internet ca să ştie ce şi cum…

undatia Copii in Dificultate (CiD) a iniţiat proiectul cinevazâmbeşte.ro. Intră pe site, citeşte despre proiect şi te vei lămuri mai bine. Ideea este că „Dupa ce citesti povestea unui copil, dand click pe el, poti sa ii donezi minim un leu (1 LEU). Bineinteles, nimeni nu te opreste sa ii dai mai mult, daca vrei si poti. Donatia se face prin plata online cu orice tip de card”.
„Fundatia CiD ajuta copiii sa zambeasca, sa vorbeasca, sa mearga, sa se bucure de fiecare clipa a copilariei. Copiii in dificultate nu sunt diferiti doar pentru ca nu pot face lucrurile pe care noi le consideram simple, dar au doar nevoie de ajutorul nostru ca toate lucrurile simple sa se intample si pentru ei.”

Nu am nicio treabă cu aceasta fundaţie, dar am dat cu ochii peste un articol pe smartfinancial.ro despre scopul proiectului. Poate cine are card şi a mai rămas cu ceva resurse pe el după ce a cumpărat cadouri celor dragi va dona pentru aceşti copii. Asta că tot vorbeam de online mai jos…

Mă străduiesc de la un timp încoace să înfiinţez o revistă online a facultăţii mele. Scopul este ca studenţii să aibă o activitate în plus din care să înveţe şi ca FCRP-ul să mai câştige popularitate. După părerea mea nu ar trebui să existe absolvent de la noi care să nu poată scrie un articol despre un subiect, mai ales că am propus ca revista să aibă următoarele categorii: Comunicare, Social, Cultural, Studenţie, Creaţie şi poate şi Sport dacă există doritori. Practic orice text ce conţine informaţii verificate îmbinate cu viziunea autorului asupra unor situaţii de interes general şi-ar găsi locul în revistă.

Problema este că nu ma confrunt cu o lipsă de calitate a articolelor, ci cu una de cantitate. Mulţi şi-au exprimat la început dorinţa de a participa, însă când a venit vorba să scrie parcă li s-a mai dus din entuziasm. Nu ştiu de ce dar parcă ar fi o situaţie politică tipică ţării noastre: avem din abundenţă speranţe şi vise, la vorbe credem că ne pricepem toţi, însă când trebuie să punem osul la treabă şi să realizăm ceva care în viitor ne va aduce beneficii stagnăm. În fine, am făcut un topic pe forumul facultăţii (care este destul de popular) pentru a oferi informaţii, a pus un coleg banner, am facut un grup pe yahoo, săptămâna viitoare vreau sa pun afişe pe culoare ş.a. pentru a-i informa şi încuraja pe colegii mei să participe.

Oare ma îmbăt cu apă rece?

„Pana pe 15 decembrie, studentii se pot inscrie la cea de-a treia editie a Citizen Act, o competitie marca Société Générale pe teme de CSR. Competitia se desfasoara la nivel international, ea adresandu-se studentilor din 35 de tari din Europa, Africa, bazinul Marii Mediterane, Canada, India, Rusia si China.

Pentru a participa la Citizen Act, studentii trebuie sa formeze echipe de cate trei. Impreuna, ei vor raspunde la intrebarea: “Ce ar putea oferi Societe Generale clientilor, angajatilor, actionarilor sai pentru a-si imbunatati activitatea in domeniul responsabilitatii sociale corporative.” Citizen Act se desfasoara in mai multe etape: inscrierea in concurs, selectia echipelor finaliste, realizarea proiectelor de CSR si premierea castigatorilor.”
Mai multe detalii aflaţi aici

Sunt proiecte care ne încurajează să gândim, să ne expunem ideile numai că trebuie să aflăm de ele. Eu personal încă nu m-aş băga la cel descris mai sus pentru, ci aş mai aştepta 1-2 ani că să mai umplu băgăjelul de cunoştinţe şi experienţă. Dar dacă cineva care îmi citeşte postul se află deja la masterat eu l-aş sfătui să se înscrie. Nu are nimic de pierdut, ci dimpotrivă. Poate fi o sarcină care te învaţă ceva nou, nu trebuie neapărat să mergi pe gândul la câştiguri în faimă şi bani. Eu nici nu mai ştiu în câte activităţi m-am înscris despre care nu ştiam mare lucru înainte, dar m-am prins pe parcurs…

Poate este timpul în care un proiect de CSR ar scoate untul din tine.

p.s: Chiar… v-aţi considerat vreodată depăşiţi de anumite situaţii/lucruri?

Momentan sunt implicată în 5 proiecte şi abia îmi mai găsesc timp să scriu pe „vorba mea”. În schimb, ‘activez’ pe http://balfcrp2008.wordpress.com/ . Scriu mai multe persoane din echipa organizatoare, dar sper că mie  îmi recunoaşteţi posturile.

Unul din proiecte este organizarea Balului Bobocilor 2008 pentru Facultatea de Comunicare si Relatii Publice (FCRP) din cadrul SNSPA. Acum abia îmi dau seama câtă alergătură este cu organizarea unui eveniment şi cât timp consumi pentru a acorda atenţie celor mai mici detalii… Apropo, dacă lucrezi într-o companie şi crezi că aceasta ar putea sponsoriza balul dă-mi de ştire.

Mai sunt implicată şi prin campaniile PNL-ului pentru că mereu politicienii îşi amintesc de tineri în perioadele electorale şi colaborează cu ei pentru a câştiga voturi. Pe urmă 4 ani ne uită, dar măcar eu mă aleg cu o adeverinţă de practică şi ceva experienţă.

De puţin timp fac parte din PRIME, singura asociaţie de studenţi la Comunicare şi Relaţii Publice şi evident am şi aici de lucru.

Pe CraiovaPubs.ro şi TheCity.ro îi ajut la aspecte ce ţin de imagine şi comunicare.

Să mai zic că mă mai întâlnesc cu oameni prin Bucureşti pentru a le înmâna comenzile de pe magazinel?

…şi toate acestea pentru că nu am un job în domeniul comunicării şi caut să prind meseria de ici-colo. Bun şi asa.

Mi-a dat Gabi o leapşă: să spun cum a fost prima dată când cineva mi-a cerut ajutor în domeniul PR-ului. Povestea m-a trimis cu gândul la craiovapubs.ro, un proiect al unor tineri craioveni, veseli şi isteţi. Eu sunt din Bucureşti şi nu am fost niciodată în Craiova. Atunci cum se face ca un proiect iniţiat de o echipă de craioveni să aibă o PR-iţă bucureşteancă ? Simplu. Mediul online ne-a ajutat să ne cunoaştem şi să punem bazele site-ului craiovapubs.ro.

Am dat unii de alţii prin blogosferă, ei mi-au propus să îi ajut pe partea de comunicare, iar eu am acceptat. A fost o provocare pentru că nimeni în clipa de faţă nu mi-a oferit (sau nu am obţinut pentru că nu vreau să pun în lumină proastă pe nimeni) niciun internship pentru a putea pune câte ceva în practică din ce învăţ la facultate. Colaborez cu ei încă din septembrie şi nu cred că îi voi lăsa de izbelişte decât dacă ei renunţă la proiect. Sunt voluntar şi în alte proiecte, că doar de jos se începe o carieră nebazată pe pile nu ?

a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://bp1.blogger.com/_AMmR_NDklzE/SIiTaH0TSkI/AAAAAAAAALk/nYJRD3T9QZs/s1600-h/SL270918.JPG”img style=”display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://bp1.blogger.com/_AMmR_NDklzE/SIiTaH0TSkI/AAAAAAAAALk/nYJRD3T9QZs/s320/SL270918.JPG” border=”0″ alt=”"id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5226589444547758658″ //abr /„Conform Ministerului Mediului, bucurestenii inhaleaza lunar 166 de mii de tone de noxe si 273 de tone de praf. De asemenea, un singur roman produce anual o cantitate record de gunoi – 799 de kilograme de deseuri menajere. In plus, in Romania, doar 5,6 % din deseurile menajere sunt reciclate, iar in Bucuresti, 20% din gunoiul produs ramane necolectat.” (Sursa a href=”http://www.umbrelaverde.ro”umbrelaverde.ro/a )br /br /Tuborg a iniţiat în 2007 campania „Umbrela Verde” menită să schimbe mentalitatea greşită a românilor în ceea ce priveşte importanţa gesturilor pe care le fac. Ştim cu toţii cum gândesc mulţi dintre noi „Eh lasă că dacă arunc acum ambalajul pe stradă nu are nimic!”, însă această idee că “Gestul meu nu contează” ne trage în jos. Nu este dificil să ţii hârtia sau ambalajul de plastic în mână până la primul coş de gunoi, însă lenea de a face un gest corect dovedeşte indiferenţa cu care tratăm Bucureştiul (şi nu numai) şi pe cei din jurul nostru. br /br /De ce mulţi aşteaptă să facă cineva curat în urma lor? Vine Rosalul să adune din boscheţi sau de pe marginile trotuarelor resturile lăsate de oameni şi în două ore nu se mai cunoaşte. Cred că ar fi necesare campanii care să ţină ani de zile pentru a mai scoate nesimţirea din oameni. Până una alta facem ce putem. Gestul fiecăruia are influenţă asupra celorlalţi aşa că nu ar strica să păstraţi curăţenia în Bucureşti, fiind astfel un model pentru cei din jur, să atrageţi atenţia unui amic care aruncă pe jos ambalaje, influenţându-l să nu mai repete gestul, să scrieţi pe bloguri despre cât de mult un gest contează ş.a. br /br /Dacă acasă ai menajeră pentru că îţi place curăţenia, pe străzi, grădini şi parcuri mizeria pe care o laşi în urmă o suportă alţii, iar tu la rândul tău eşti nevoit să suporţi mizeriile celor ca tine!

a href=”http://bp3.blogger.com/_AMmR_NDklzE/SGuvtvbkQNI/AAAAAAAAAIc/SStH_9BXCq8/s1600-h/2761~Shar-pei-with-Glasses-Posters.jpg”img style=”display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://bp3.blogger.com/_AMmR_NDklzE/SGuvtvbkQNI/AAAAAAAAAIc/SStH_9BXCq8/s320/2761~Shar-pei-with-Glasses-Posters.jpg” border=”0″ alt=”"id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5218457793599914194″ //abr /Anul trecut pe vremea aceasta eram în stresul bacalaureatului. Ţin minte că în noaptea dinaintea probei „vorbite” de română am stat noaptea pe skype şi îi explicam unui coleg subiectele… În ziua cu pricina cum ieşea câte un victorios din sală îşi scotea cămaşa din pantaloni şi îşi descheia nasturii şi începea să povestească ce şi cum. La probele scrise, în sala mea nu s-a copiat din cărţi sau fiţuici, dar la proba de biologie a venit o supraveghetoare de la altă sală, s-a înţeles din câteva vorbe cu profesoarele şi i-a aruncat unui coleg un bilet în care erau trecute răspunsurile la prima parte, bilet care a ajuns la toţi. La matematică ne-au lăsat să mai şoşotim un pic între noi, iar la română şi la geografie nu am putut face nicio mişcare dubioasă… abia de mai găseam un moment în care nu erau atenţi supraveghetorii pentru a face un schimb de răspunsuri spre a ne verifica. Comisia principală de supraveghere adunase teancuri de cărţi depozitate în toalete, dar unii colegi, din câte ziceau, au reuşit să copieze din cărţile cu răspunsuri pentru că au acceptat profesorii să îi lase în schimbul banilor sau chiar pe degeaba.br /br /Puteai lua 5-ul la examene cu uşurinţă, dar o notă mare nu prea. Nu e uşor ca în 4 luni să rezolvi peste 500 de variante, de altfel nu cred că poate cineva să facă acest lucru. Nu mulţi pot lua note mari la toate şi nimeni nu se gândeşte că materia este exagerat de încărcată. Cel care vrea să dea la o facultate de matematică sau de fizică trebuie să fie as şi la română şi geografie/istorie ca şi cum ar da admitere la aceste specialităţi, iar cel care dă la admitere examen la română trebuie să mănânce biologie şi matematică pe pâine dacă vor să aibă medie mare la bac. Nu vreau să se înţeleagă că nu ar mai trebui bacalaureat sau că ar trebui să se reducă numărul de examene, ci doar să se ia nişte măsuri pentru că raportat la nivelul nostru de învăţământ forma BAC-ului nu se potriveşte. br /br /M-am uitat mai devreme pe subiectele de la biologie care au picat anul acesta. Tipurile de exerciţii sunt un pic schimbate şi structura materiei diferă, deci nu e mare realizare dacă un elev doreşte să rezolve subiecte din anii trecuţi, poate doar grila. Când vine vorba de meditaţii e jaf la drumul mare. Eu nu am avut nevoie decât de 3 luni de pregătire la matematică pentru a mi se explica din urmă diverse aspecte şi nici nu am fost cine ştie ce sclipire la această materie, deci se poate să iei bacul cu notă mare şi să intri la o facultate de stat fără să arunci cu banii. Aveam profesori care ţineau meditaţii cu doi elevi pe şedinţă, fiecare plătind 50 de ron. Deci dacă Xulescu avea să zicem 3 şedinţe pe zi (rezonabil zic eu) scotea 3 milioane dintr-un foc fără a plăti impozit pe ei, că doar nu era fraier să fie înregistrat. Şi să mai zici că nu vrei să te faci dascăl în ziua de azi… br /br /Aşa că unde modelul profesorului cinstit cam lipseşte, de unde vrei să plouă cu elevi cinstiţi şi eminenţi? E ca într-un cerc: Statul nu le dă salarii mari profesorilor, aceştia nu predau materia aşa cum ar trebui să înţeleagă fiecare (vorbesc de majoritatea, nu generalizez), eventual sunt şi slab pregătiţi, lucrează doar 18 ore pe săptămână şi mai organizează şi câte o grevă, deci de ce le-ar da cineva salarii mai mari dacă ei prestează munca în acest fel? Pe de altă parte de ce nu le-ar da un salariu mai mare pentru a-i motiva? Poate aşa nu ar mai veni suplinitori care la examenul de titularizare nu sunt în stare să scoată o notă peste 7 pentru a obţine un post stabil într-un liceu. Asta e altă poveste… Aştept parodia de la examenele acestea de titularizare unde oameni care au terminat o facultate obţine rezultate mai dezastruoase decât cele de la bacalaureat.br /br /(poza:a href=”http://www.allposters.com/gallery.asp?startat=/getposter.aspAPNum=411270CID=80FCC4662C8C44A782065A745655BA78PPID=1search=schoolf=vFindID=0P=1PP=13sortby=PDcname=SearchID=”Ron Kimball/a )

De ce Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, din cadrul SNSPA şi nu altă facultate?

Cât am fost la liceu am vrut să dau la ASE. Nici nu concepeam să dau în altă parte. Ei bine într-o seară cu vreo două-trei luni înainte de BAC am avut o revelaţie: „Chiar vreau să fiu economistă? Hârţogării, contabilitate, cifre… nimic creativ?”. Am dat o căutare pe Google „facultăţi Bucureşti” şi am ajuns pe un site unde era prezentată şi Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Am văzut că este de stat şi acreditată aşa că am intrat pe site-ul ei. După 20 de minute m-am hotărât că dau la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice.

Am dat naibii matematica şi m-am apucat să aprofundez literatura română pentru admitere. Nu regret că acum sunt la această facultate…:

- pentru referatul şi recenziile la Istoria Culturii Române Moderne;

-pentru proiectele de zeci de pagini din care m-am lămurit singură cum stă treaba cu brandingul, publicul consumator, mass-media şi politica, bloggingul, tipurile de comunicare, manipularea, relaţiile publice, propaganda şi războiul, cultura română, opinia publică ş.a.

-pentru ziua dinaintea unui examen când jumătate din facultate este pe invisible până dimineaţă;

-pentru cursurile care îmi dezvoltă cultura generală;

-pentru concursul Olimpiadele Comunicării;

-pentru că dacă nu eram aici, nu ajungeam să particip la conferinţe despre brand-uri, campanii de PR comercial şi PR politic, advertising şi blogging;

-pentru că i-am întrebat pe Bogdan Olteanu, Codruţ Sereş şi Victor Ciutacu despre blogurile politice, iar primii doi s-au cam bâlbâit;

-pentru faptul că prefer să citesc o carte precum „New Media” sau „Profesia de relaţionist” în loc să mă uit la televizor sau pe hi5;

-pentru că acum interpretez altfel informaţiile din presă, discursurile politicienilor, reclamele şi campaniile electorale;

-pentru porţile pe care mi le deschide;

-pentru sesiunile ale naibii de grele, dar peste care răsuflu uşurată că le-am trecut;

-pentru forumul care ţine loc de ceartă, informaţii şi glume în stil FCRP;

-pentru oamenii pe care i-am cunoscut, voioşi şi deschişi la minte (să nu vă umflaţi în pene acum);

-pentru petrecerile organizate în stil FCRP.

Când am vrut să mă documentez mai bine despre FCRP am dat peste câteva bloguri în care autorii scriau numai de rău despre acest subiect. Acum sper ca viitorii boboci să dea peste postul acesta şi să prindă curaj să dea la Comunicare şi Relaţii Publice. Bube în învăţământ sunt peste tot, numai că cele ale FCRP-ului sunt date uitării la final datorită părţilor bune pe care le are.

Graba strică treaba nu? Dar deja mi se adună tot sângele în cap când mă gândesc la cât mai am de lucru cu echipa pentru rezolvarea sarcinii propuse de către organizatori pentru participanţii la secţia de Relaţii Publice. Nu ar fi fost stresant, dacă nu aş fi avut 3 lucrări saptămâna aceasta şi o prezentare pentru sociologie. Trebuie să împac şi capra şi varza în acelaşi timp. Partea bună este că îmi place ritmul în care o duc, simt că nu stau degeaba… Nu răspund cu ”Bine” la întrebarea ”Ce faci?” . Dacă vom trece de preselecţii voi spune că ”O duc bine”, iar în cazul în care Olimpiadele Comunicării vor avea un happy ending pentru Hippie a href=”http://hippie5.wordpress.com/”/a voi zice metaforic că ”Stau sub umbra unui palmier, în Tahiti, cu un cocktail în mână. Fac planuri pentru viitor”. Dacă nu vom trece… stăm la un suc, disecăm problema şi ajungem la o concluzie satisfăcătoare psihicului nostru.