Aveţi idee cam câţi studenţi din Bucureşti absolvesc anual facultăţi de Comunicare? Nici eu şi nu mă rodea să aflu până când m-a intrigat o chestie despre care o să vorbesc pe parcurs.

În 2010 vom avea aşa:

SNSPA – Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice: 400 de specialişti în Comunicare şi Relaţii Publice care au studiat la zi. La ID mi-e şi frică să mă interesez câţi or fi. Dar hai să zicem un 100 şi acolo.

UNIBUC – Facultatea de Litere – specializarea Comunicare şi Relaţii Publice: 170 (sursa: aici)

UNIBUC – Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării: 240 la zi (sursa aici şi aici).

Rezultă ca avem 810 de absolvenţi de cursuri la zi plus să zicem orientativ încă 150 la ID, deci 960 de comunicatori nou nouţi pentru 2010. Fresh meat generation ’10

Din aceştia, o bună parte se orientează către alte domenii din varii motive. Să presupunem că în comunicare mai rămân jumătate. Tot avem 480 de tineri care fie au intrat în câmpul muncii încă din facultate, fie vor să facă pasul acesta la vară.

În anii trecuţi generaţiile erau tot de câteva sute de specialişti în comunicare. Teoretic – nu săriţi.

Şi acum ce m-a intrigat, domnule…

Noile angajări de la Ministerul de Finanţe:  Andrei Gheorghe drept coordonator al Departamentului de Comunicare şi Dan Bittman consilier pe probleme privind imaginea instituţiei în rândul populaţiei.

Dacă primul deja obosise după 3 zile (sursa: gandul.info), al doilea nici nu ştie încă ce presupune postul său, deşi l-a acceptat:  “Domnul Vlădescu mi-a propus acest post şi, în principiu, am acceptat provocarea. Nu ştiu încă exact despre ce este vorba, dacă domnul Vlădescu vrea ca eu să fiu un fel de portavoce a ideilor domniei sale. Rolul meu ar fi să îi aduc cât mai multe informaţii din România reală. Îşi doreşte şi oameni normali în jurul domniei sale” (sursa: gandul.info).

Incredibil. Nu mai are rost să cârcotesc pentru că o lungesc prea mult. Îi voi da un mail zilele acestea domnului Bittman în care mă voi plânge de impozitul forfetar. Jur. Poate îmi răspunde „vine o zi, vine o zi… când se va sfârşi…”.

Ca de la oameni normali la oameni normali care trăiesc într-o Românie reală, mai adaug o observaţie: ori suntem prea puţini comunicatori de se angajează cântăreţi şi prezentatori, ori cei neangajaţi sunt incompetenţi pentru asemenea funcţii, ori se angajează pe simpatie. Accept şi alte variante dacă aveţi. Răspunsul cred că îl ştim cu toţii