Rămăsese să povestesc despre anul al doilea. Materiile s-au împuţinat, dar s-au şi îngreunat în primul semestru. Am avut două examene orale la Politologie, respectiv Semiotică şi altele scrise/grilă la Geopolitică, Retorică, Publicitate.

La Retorică puteai alege o evaluare permanentă şi un proiect final pentru a nu mai da examenul, iar la Publicitate aveai până la final de făcut două campanii pentru a intra în examen.

La Politologie şi Semiotica era foarte importantă activitatea la seminar pentru a obţine un punctaj mare la examen. Am dârdâit toţi de emoţii la examenele de la aceste materii. Cum spuneam, probele au fost orale şi s-au desfăşurat de-a lungul unei săptămâni fiecare. Aşteptând afară te luau toate spaimele mai ales când ieşea câte un coleg şi anunţa că a fost picat. Proba orală de română de la bacalaureat a fost nimic pe lângă ce e aici.

Seminarul de Semiotică a fost o abrambureală. Nu mi-a plăcut cum se desfăşura, dar oricum anul următor nici nu a mai fost un seminarist la această materie. Cu toate acestea, profesorul de la curs, domnul Dumitru Borţun, este considerat de majoritatea dintre noi drept unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am avut. Cred că vorbele unei colege redau cel mai bine ce a însemnat acest curs: „Borțun face din fiecare curs o lecție de viață”. Dacă aveţi răbdare citiţi în postul ei despre câteva diferenţe între FCRP şi o altă facultate.

Nu pot să nu zic nimic de darul de a preda al domnului rector, Paul Dobrescu. A fost un scandal prin presă, total nefondat, despre numirea sa în funcţie ca rector al SNSPA-ului. Sincer nouă nu ne-a păsat de asta pentru că pentru noi este un profesor bun. Îmi pare rau că numai jumătate din studenţi au făcut cursul cu dumnealui şi l-au putut asculta cum explica şi întreba: „Măi aţi înţeles?” – iar dacă nu răspundea nimeni nimic, relua pentru a fi sigur că plecăm cu ceva în cap de la curs.

Iar domnii Frigioiu şi Fitzek de la Politologie au fost un duet aparte. Domnul Frigioiu este o enciclopedie vie, de multe ori chiar recitându-ne discursuri ale politicienilor, iar domnul Sebastian Fitzek este un seminarist care vorbeşte extrem de mult, dar nu pentru că îi place să se audă, ci pentru că simte nevoia să ne explice şi să ne spună cât mai multe.

În afara facultăţii am organizat balul bobocilor. Ce a fost ciudat: se formaseră două echipe care vroiau să organizeze, fiecare având un proiect, dar domnul prodecan Dumitru Iacob a decis că trebuie să existe un singur proiect. Iar noi nu puteam pica la pace nicidecum…

Aşa că ne-a invitat în biroul dumnealui şi a plecat, lăsându-ne să discutăm, să ne păruim, să facem ce-o fi pentru a realiza împreună un proiect. Şi asta s-a întâmplat – mai puţin păruiala : ). Mi-am dat seama pe parcus că cei din echipa adversă nu erau precum credeam şi mă bucur că în final am reuşit să facem un bal deosebit.

Şi gata ce-a fost frumos…

În semestrul al doilea am făcut aşa: Tehnici de Redactare, Tehnici şi Strategii de PR, Cultură şi comunicare, Training, Comunicare audio-video şi Conceperea şi elaborarea ziarului, ultimele trei fiind opţionale.

Primele două, cele cu tehnici au fost frecţie. Să zicem că la Redactare am făcut la seminar un comunicat, o ştire, o conferinţă de presă, dar la Strategii de PR… Numai când te gândeşti cum sună pare important – ei bine nu. Cursul e o aberaţie despre un model de PR inventat de profesor.

Începuse să mă enerveze facultatea pentru că nu mai făceam nimic practic şi nici nu mai învăţam ceva util. Ce m-a scăpat de ea a fost primul meu job – PR Executive la Olimpiadele Comunicării, concursul la care participasem cu un an în urmă. Nu l-am obţinut prezentând un CV, ci blogul a fost cartea mea de vizită.

Am lipsit tot semestrul de la facultate şi n-am regretat decât că m-am răcit de colegi. Mi-am lăsat pe toamnă trei restanţe pe care le-am luat. Rezultatele nu mă mai interesau demult, iar de multe dintre prieteniile din facultate devenisem dezamăgită. Ştiţi cum e când încep mulţi să te muşte de ceva când ei stau degeaba şi tu te zbaţi să începi o carieră? Dacă nu, vor avea grijă colegii să ştiţi.

Ultima parte o dedic anului 3, un an care concurează cu primul pentru cel mai drag din facultate. Cum aşa? Eh…

Vezi şi: FCRP - partea I, partea a II-a, partea a IV-a şi partea a V-a.

Consider matematica un rău necesar. Deşi am absolvit un liceu de matematică-informatică nu m-a interesat această materie. Totuşi, am avut parte de 2 profesori care aveau darul de a explica…

Cu răbdare şi uneori cu umor ne explicau ceea ce noi nu înţelegeam o iotă din culegeri. Datorită lor, nu a trebuit să mă meditez pentru bacalaureat. Însă, astfel de situaţii sunt din ce în ce mai rare… Lipsa de interes a profesorului alimentează lipsa de interes a elevului şi invers. Şi aşa ne jucăm de-a şcoala până în clasa a 12-a când dăm din colţ în colţ să recuperăm 3 ani pierduţi.

Am scris cele de mai sus pentru că ieri am primit un mail, în care Octavian mi-a spus că predă meditaţii. A absolvit Facultatea de Matematică de la UNIBUC şi de câţiva ani buni a tot predat.

Mi-a explicat frumos cât de mult îi place să îi înveţe pe copii matematică. Am intrat pe pagina sa, unde are şi câteva articole în care explică diverse „OZN-uri”. Un fel de lecţii online gratuite. Vedeţi şi voi aici.
Dacă ai nevoie de ajutor la matematică, mai întâi cunoaşte-l pe Octavian prin site-ul lui, OctavianGhergheli.ro şi apoi cine ştie… 

p.s: Ar trebui ca în şcoli să fie mai mulţi profesori entuziasmaţi de meseria lor…

(poza de aici)

Gala Premiilor pentru Educaţie este un concurs care urmăreste promovarea oamenilor, a proiectelor şi a organizaţiilor care au avut un impact semnificativ asupra sistemului educaţional din România.

In ce constă? Sunt 4 categorii de premii:

Categoria “Invatamant preuniversitar”:

1. Profesorul anuluibr

2. Elevul anului (din clasele V – XII)

3. Scoala anului (scoli generale de stat sau private, inclusiv licee)

Categoria “Invatamant universitar”:

4. Profesorul anului

5. Studentul anului (in ciclul de licenta sau master)

6. Facultatea anului (institutii de stat sau private)

Categoria “Cercetare in Educatie”:

7. Cercetatorul anului

Categoria “Organizatii neguvernamentale si proiecte”:

8. ONG-ul anului in domeniul educatiei

9. Cel mai bun proiect educational realizat de un ONG sau institutie de invatamant

Vedeţi a criteriile de eligibilitate şi regulamentul concursului daca v-am trezit cumva curiozitatea. Premiile sunt în valoare de 200 000 de euro. Acum sper că măcar acolo o spânceană tot v-am ridicat.

Cine doreşte şi se potriveşte se mai poate înscrie până pe 29 septembrie 2009.

Dacă simţiţi că scopul acestui post acesta este de a face reclamă, asta s-a şi vrut. Este un concurs deosebit şi poate cine ştie, chiar vor fi premiaţi oameni talentaţi. Păcat că eu nu mă simt studentul anului că altfel m-aş fi înscris . Dar pot să nominalizez un profesor pe care l-aş premia: Sebastian Fitzek. Dacă mai sunt profesori care merită nominalizaţi, să ne spună: Mădă de la Jurnalism, Ioana de la Litere – CRP şi Andrei de la ASE.

a href=”http://bp3.blogger.com/_AMmR_NDklzE/SGuvtvbkQNI/AAAAAAAAAIc/SStH_9BXCq8/s1600-h/2761~Shar-pei-with-Glasses-Posters.jpg”img style=”display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://bp3.blogger.com/_AMmR_NDklzE/SGuvtvbkQNI/AAAAAAAAAIc/SStH_9BXCq8/s320/2761~Shar-pei-with-Glasses-Posters.jpg” border=”0″ alt=”"id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5218457793599914194″ //abr /Anul trecut pe vremea aceasta eram în stresul bacalaureatului. Ţin minte că în noaptea dinaintea probei „vorbite” de română am stat noaptea pe skype şi îi explicam unui coleg subiectele… În ziua cu pricina cum ieşea câte un victorios din sală îşi scotea cămaşa din pantaloni şi îşi descheia nasturii şi începea să povestească ce şi cum. La probele scrise, în sala mea nu s-a copiat din cărţi sau fiţuici, dar la proba de biologie a venit o supraveghetoare de la altă sală, s-a înţeles din câteva vorbe cu profesoarele şi i-a aruncat unui coleg un bilet în care erau trecute răspunsurile la prima parte, bilet care a ajuns la toţi. La matematică ne-au lăsat să mai şoşotim un pic între noi, iar la română şi la geografie nu am putut face nicio mişcare dubioasă… abia de mai găseam un moment în care nu erau atenţi supraveghetorii pentru a face un schimb de răspunsuri spre a ne verifica. Comisia principală de supraveghere adunase teancuri de cărţi depozitate în toalete, dar unii colegi, din câte ziceau, au reuşit să copieze din cărţile cu răspunsuri pentru că au acceptat profesorii să îi lase în schimbul banilor sau chiar pe degeaba.br /br /Puteai lua 5-ul la examene cu uşurinţă, dar o notă mare nu prea. Nu e uşor ca în 4 luni să rezolvi peste 500 de variante, de altfel nu cred că poate cineva să facă acest lucru. Nu mulţi pot lua note mari la toate şi nimeni nu se gândeşte că materia este exagerat de încărcată. Cel care vrea să dea la o facultate de matematică sau de fizică trebuie să fie as şi la română şi geografie/istorie ca şi cum ar da admitere la aceste specialităţi, iar cel care dă la admitere examen la română trebuie să mănânce biologie şi matematică pe pâine dacă vor să aibă medie mare la bac. Nu vreau să se înţeleagă că nu ar mai trebui bacalaureat sau că ar trebui să se reducă numărul de examene, ci doar să se ia nişte măsuri pentru că raportat la nivelul nostru de învăţământ forma BAC-ului nu se potriveşte. br /br /M-am uitat mai devreme pe subiectele de la biologie care au picat anul acesta. Tipurile de exerciţii sunt un pic schimbate şi structura materiei diferă, deci nu e mare realizare dacă un elev doreşte să rezolve subiecte din anii trecuţi, poate doar grila. Când vine vorba de meditaţii e jaf la drumul mare. Eu nu am avut nevoie decât de 3 luni de pregătire la matematică pentru a mi se explica din urmă diverse aspecte şi nici nu am fost cine ştie ce sclipire la această materie, deci se poate să iei bacul cu notă mare şi să intri la o facultate de stat fără să arunci cu banii. Aveam profesori care ţineau meditaţii cu doi elevi pe şedinţă, fiecare plătind 50 de ron. Deci dacă Xulescu avea să zicem 3 şedinţe pe zi (rezonabil zic eu) scotea 3 milioane dintr-un foc fără a plăti impozit pe ei, că doar nu era fraier să fie înregistrat. Şi să mai zici că nu vrei să te faci dascăl în ziua de azi… br /br /Aşa că unde modelul profesorului cinstit cam lipseşte, de unde vrei să plouă cu elevi cinstiţi şi eminenţi? E ca într-un cerc: Statul nu le dă salarii mari profesorilor, aceştia nu predau materia aşa cum ar trebui să înţeleagă fiecare (vorbesc de majoritatea, nu generalizez), eventual sunt şi slab pregătiţi, lucrează doar 18 ore pe săptămână şi mai organizează şi câte o grevă, deci de ce le-ar da cineva salarii mai mari dacă ei prestează munca în acest fel? Pe de altă parte de ce nu le-ar da un salariu mai mare pentru a-i motiva? Poate aşa nu ar mai veni suplinitori care la examenul de titularizare nu sunt în stare să scoată o notă peste 7 pentru a obţine un post stabil într-un liceu. Asta e altă poveste… Aştept parodia de la examenele acestea de titularizare unde oameni care au terminat o facultate obţine rezultate mai dezastruoase decât cele de la bacalaureat.br /br /(poza:a href=”http://www.allposters.com/gallery.asp?startat=/getposter.aspAPNum=411270CID=80FCC4662C8C44A782065A745655BA78PPID=1search=schoolf=vFindID=0P=1PP=13sortby=PDcname=SearchID=”Ron Kimball/a )